TEATRUL MOMO

2012-02-06T00:00:00.000-08:00

Cursul de teatru continua...

2012-02-05T23:59:00.000-08:00

Cursul de teatru pentru copii isi redeschide portile:
sambata pentru copiii de 4-5 ani (9h3o - 11hoo) si de 6-7 ani11h2o - 12h5o)
si duminica pentru copiii de 8-11 ani (10h3o - 12hoo)

Anuntam infiintarea unei noi grupe pentru copiii de 8-11 ani
joia, intre orele 16h3o - 18h3o.
Asteptam inscrieri pe adresa:
ligia_tonita@yahoo.com
sau la telefon 0727 059 590
Prima sedinta: 23 februarie 2012
Tarif: 25lei/ sedinta

Sa va fie caldura la suflet si anul cu idei frumoase!

Atelierele de teatru pentru copii: De-a v-ati gasitelea...

2012-02-03T01:13:00.000-08:00

Daca va place sa va jucati de-a v-ati ascunselea, dragi copii, nu incape indoiala ca va atrage si jocul "de-a v-ati gasitelea"...Va puteti gasi o emotie ce fusese ascunsa intr-un obiect neinsemnat uitat intr-un sertar, intr-un ciorap gaurit de la prea multa joaca sau intr-un desen decupat iesit direct din ultima aventura imaginara.

De aceea, Momo s-a gandit, s-a razgandit si apoi s-a hotarat:

In lunile februarie, martie si un picut din aprilie, va asteapta la trei feluri de ateliere, dupa cum urmeaza:

1. Atelierul de teatru de umbre, in fiecare vineri, intre orele 16.3o- 18.3o, in perioada 10 februarie - 6 aprilie 2012. Ce facem? Ne imaginam posibile scenarii, povesti, nazbatii, cu umbre din carton si calc, realizarea unor siluete pornind de la desene facute de voi, explorarea posibilitatilor de exprimare in conditiile sugerate de teatrul de umbre, crearea de decoruri si implicarea intr-un scenariu colectiv ce va fi apoi daruit vizionarii publicului.

2. Atelierul de imaginat povesti, in fiecare duminica, intre orele 13.oo - 15.oo, in perioada 12 februarie- 8 aprilie 2012. Este ziua in care invitam povesti nemaiintalnite vreodata - pentru ca ele stau ascunse dincolo de ochii fizici. Noi trebuie doar sa le chemam cu delicatete, altfel se sperie si fug inapoi. De aceea, o sa le ademenim cu o papusa, un bilet de tren, o fotografie, o palarie, un desen sau cine mai stie ce idei ne mai pot veni...In lumea fanteziei avem toate ustensilele sa ne ajutam povestea sa iasa la lumina. Pe urma o asezam cuminte pe hartie, pe urma ii dam drumul pe scena, pe urma o strecuram in inima oricui o priveste, pe urma...

3. Atelierul de inventat papusi, in fiecare sambata, intre orele 15.3o- 17.3o in perioada 11 februarie - 7 aprilie 2012. Prin construirea si animarea unei papusi, ne dezvoltam imaginatia si puterea de a crea. Din baloane, sosete, tuburi de carton, fetru sau hartie pot lua viata personaje unice, care isi pot spune povestea numai si numai datorita voua. Si ele vor fi foarte nerabdatoare sa se implice intr-un spectacol armonios.

Tariful: 300 lei (incluzand materialele)

Inscrieri la tel 0727 059 590 sau ligia_tonita@yahoo.com

Numar participanti: 7 copii

Varsta participantilor: 6-11 ani

Adresa: str. Paleologu nr 2, ap 2, interfon 202

Actor indrumator: Ligia Tonita

Nota: Pentru copiii inscrisi la cursul de teatru care doresc sa participe la aceste ateliere, taxa este de 200 lei.

Va astept cu bucurie!

Seara de poveste cu fotografii

2011-12-29T11:20:00.000-08:00

La multi ani, oameni frumosi!

Ne-am intors cu niscaiva poze primite prin amabilitatea Fundatiei Principesa Margareta a Romaniei, organizatorul principal al editiei a 5-a a "Serilor de poveste", intamplate in casa Carturestilor. In cea mai mare parte, sunt instantanee din spectacolul "Mos Craciun si jucariile".

2011-12-08T13:22:00.000-08:00

Bine ne-am regasit!

Avem a va face o invitatie la spectacol.

In saptamana 12- 17 decembrie se intampla la Carturesti "Serile de poveste", organizate de Fundatia Principesa Margareta si Librariile Carturesti, inspre ajutorul copilasilor mai putin norocosi.

Noi vom fi acolo vineri, 16 decembrie, la ora 19, sa daruim din bucuria si emotia noastra.

Vom prezenta:

Mos Craciun si jucariile, de Iulian Moldovanu,

feerie cu papusi, umbre si, mai ales, copii deghizati si fermecati.

Hainele cele noi ale imparatului,

o poveste fabul-oasa iesita in joaca dupa Andersen

cu papusi si cinci copii

Invitat de suflet:

Georgeta Heimerl

cu o poveste emotionanta nascuta din inima ei:

Pietricica

Umbre: Elena Musat

Poezii pentru copii 3

2011-12-03T08:36:00.000-08:00

1.Vulpea

Cumetrica e bolnavă, pare-se/ De-o boală gravă/ Că s-a ascuţit de tot/ De la coadă pân`la bot.// De vreo două luni încoace/ Orice-ai drege, orice-ai face,/ Vânătoarea-i merge prost/ Şi de-aceea …ţine post.// Uite, chiar în astă clipă/ Corbul, iute de aripă,/ Se lăsă pe-o creangă sură/ Cu un boţ de brânză-n gură.// Vulpea-l ia c-un plan subţire:/ - Eşti mai chipeş ca un mire/ Şi, cum m-am convins odată,/ Ai o voce minunată./ Ce ai zice, prin urmare,/ De mi-ai face o cântare?/ (ştii, să-i cadă-mbucătura/ Când o vrea să caşte gura).// Corbul însă o măsoară,/ Îşi ia brânza subsuoară/ Şi râzând îi zice: -Lasă,/ Cânt mai bine după masă!

2.Ceasul şi dicţionarul

După ce şi-a făcut datoria/ La aceeaşi oră matinală,/ Zbârnâindu-şi prelung soneria/ Ca să plece copilul la şcoală,// Ceasul de masă-mpăunat un pic,/ Striga, bătându-se cu limbile-n piept:/ - Din puştiul acesta n-ar ieşi nimic/ De nu m-aş îngriji eu să-l deştept!// Un dicţionar, aflat nu prea departe,/ I -a răspuns cu ironie: - Mde…/ Ascultă, amice, dacă ştii carte,/ Deschide-mă la litera D,// Şi -o să-nţelegi destul de repejor/ (Chiar de nu eşti prea tare la citire)/ Că- ntre „deştept” şi-ntre „deşteptător”/ Există, totuşi, o deosebire!

3.Tocilarul

Un şoricel, ştiind zicala/ Că „cine are carte are/ Şi parte”, îndrăgise şcoala/ Şi studia cu-nverşunare.// Stătea chircit, cu botu-n file,/ Într-un ungher întunecat/ Şi ronţăia de-un car de zile/ (La propriu, nu la figurat).// Dar într-o zi, când se-adâncea/ Cu trup şi coadă în lectură,/ Văzu un animal că vrea/ Să-l ducă, pare-se, la gură.// Şi needificat defel/ Asupra sa, găsi cu cale/ Să-ntrebe bietul şoricel:/ -Mă iartă, cine eşti matale?// -Pisica! Neamul şoricesc/ Mă ştie ca pe-un popă tuns!/ - Pisica? Eu de când citesc,/ La lecţia asta n-am ajuns!// Am o cultură foarte mică/ De care, zău, îmi e ruşine…/ Cu ce te-ocupi, madam pisică?/ -Infulec şoricei ce tine!

4.O mică deosebire

Explica broasca ţestoasă/ Unui fluture incult:/ -Eu trăiesc grozav de mult/ Şi sunt foarte sănătoasă// Că din timpul meu enorm/ Circa vreo trei sferturi…dorm!/ -Ce spui, soro? Curios!/ D-aia porţi cu tine ţeasta?/ -Sigur!/ -Dar în vremea asta/ Cel puţin…visezi frumos?/ - Da. Când somnul mi-e uşor/ Vultur mă visez- şi zbor!/ -Bravo ţie! (fâlfâi/ Fluturaşul colorat)/ Eu…trăiesc numai o zi,/ Însă zbor cu-adevărat!

5.Necazul ariciului

Se privea ariciu-n unda/ Unui ochi de lac sticlos,/ Contemplându-şi lung rotunda/ Formă- a trupului ţepos/ / Şi ofta: - Ce lume rea!/ De când sunt, eu n-am plăcerea/ De-a simţi, pe pielea mea, / Ce înseamnă mângâierea!

(versuri din "Cartea cu zambete", de Stelian Filip)

Atelierul de Teatru: "Jucarie vie".

2011-12-02T06:00:00.000-08:00

Hai sa ne jucam iar de-a un joc ce suna cunoscut, dar e tot timpul nemaiintalnit cand in chestiune sunt implicati copii cu neastampar creator. Am luat cuvintele "jucarie vie" si am asteptat sa se intoarca niste povesti cu ele, insotite fiecare de un desen. Initial am filmat descrierile de tema cu gandul sa le transcriu cat mai fidel in alb pe negru, pardon, negru pe alb. Insa acum imi dau seama ca as stirbi un mare farmec, din acela necautat cu lumanarea, ci rasarit natural pe firul prezentarii. Nu se poate transcrie freamatul asa de cuceritor al lui Bogdan care nu-si gaseste locul de emotie, gingasia si impreunarea serioasa a mainilor de Ileana, implicarea entuziasta a lui Andrei, seriozitatea lui Radu in implinirea misiunii sau imprevizibilul din gesturile lui Matei. De aceea, voi atasa varianta miscatoare, asteptand reactiile parintilor, autori fizici ai acestor inventatori, sa-mi spuna daca vor sa sterg cu radiera micile filmulete. Eu voi fi ascultatoare.

1. Ileana Iacob

Ileana Iacob, 6 ani impliniti

2. Bogdan Cristea

Bogdan Cristea, 6 ani sambata asta

3. Andrei Cristea

Andrei Cristea, 7 ani

4. Radu Ionescu

Radu Ionescu, 8 ani

5. Matei Stamo

Matei, fiind pictor in mare parte a timpului, ne-a adus mai multe desene, unele cu poveste foarte originala, altele cu mister, unele descriptibile, altele de nepretuit (adica nu aveau un pret atasat). De la el am inteles ca: cu cat e mai mare desenul, cu atat e mai scurta povestea...Il las pe el sa va spuna ce si cum. Sustinator intai si apoi operator de imagine: Rares.

Update:

Va mai daruim trei povesti create de copii de mare delicatete. Bucurati-va de ele!

6. Rares Copilu

Un arici si-un iepurici la Rares (4 ani) in poveste

7. Ana-Maria Hangu

Ana- Maria (4ani) si culorile curcubeu

8. Ioana Ionescu

O mama, un catel, o Ioana (6 ani) si foarte mult albastru

Multumesc, copii dragi!

CURSURI ACTORIE COPII 2011- 2012

2011-10-22T10:36:00.000-07:00

Invata sa te joci. Acesta este un mod de viata. Sa fii in contact cu tine insuti, sa fii credibil pe scena si in viata, sa scapi de ticuri si prejudecati, sa infrunti indoiala, sa cultivi umilinta, sa observi cu atentie obisnuintele si inclinatiile celor din jur, sa te deschizi catre ceilalti, sa privesti lucrurile ca pentru prima oara... Toate acestea le poti invata cu Teatrul MoMo, dincolo de tehnicile teatrale, carora e necesar sa le acordam atentia cuvenita: constientizarea si ocuparea spatiului,jocul scenic, dictia, expresia corporala, gestul, miscarea, gestionarea emotiilor.

Proiectele (finalizate cu doua spectacole de-a lungul anului scolar-imbinand actoria cu manuirea de papusi si umbre, scenarii cunoscute sau semnate de copii, mima) se vor desfasura saptamanal in perioada octombrie 2011- iunie 2012, la:

Clubul de teatru, Str Paleologu nr 2, ap.2, interfon 202, sector 2, zona Armeneasca in zilele de :

*sambata, orele   9.3o -11.oo pentru copii de 4-5 ani
                       11.2o - 12.50 pentru copii de 6-7 ani
*duminica, orele10.3o -12.oo pentru copii de 8-11 ani

Alegeti ziua si intervalul orar care este cel mai prietenos cu programul dvs. Prima sedinta se va stabili in functie de intregirea grupelor, intr-un spatiu care incurajeaza imaginatia (avem cuburi la dispozitie din care putem crea o vizuina, un paravan pentru papusi sau un tren de lunga calatorie) si libertatea de exprimare:"Aici ma simt ca-n tabara!" , zisa de Bogdan.

Tarif: 25lei/sedinta/1h3o (4sedinte pe luna)

Structura unei sedinte:

-exercitii si jocuri de miscare, respiratie si dictie, pentru dezvoltarea atentiei, memoriei, dezinhibare, mentinerea tonusului si constientizarea corpului;
-exercitii si jocuri pentru stimularea creativitatii, curiozitatii, spontaneitatii (condimentate pe alocuri cu papusi, umbre, povesti de la zero, mima etc);
- lucru pe text/poezie/povestire.

Pentru informatii si inscrieri:
Tel.0727 059 590
E-mail: ligia_tonita@yahoo.com

Va astept cu drag!
Ligia Tonita

Atelierul de Teatru: Un cuvant, o poveste, o imagine.

2011-09-21T12:03:00.000-07:00

Traiesc langa noi, zi de zi, omuleti intregi, doar ca nu sunt asa de inalti ca noi, numitii adulti. Daca nu cadem in pacatul stiutului dinainte si daca ii ascultam cu o ureche mai fina, e posibil sa ne lasam transformati in artisti, cand putem crea impreuna, cu pasiune si entuziasm, ceva nou. Putem sa o facem acum, prin Ileana, Bogdan si Andrei. Gata? Ne-am acordat urechea?

Copiii s-au jucat fiecare cu cate un cuvant care le era drag la un moment dat, au facut o poveste din el si pe urma un desen.

1.Andrei Cristea(7 ani) - cuvantul MAMI

A fost odata ca niciodata Mami care a vrut sa calareasca. A luat lectii si a invatat.

Odata, Mami a vrut sa se duca in padure sa ia un cal si sa il imblanzeasca si chiar a facut asa. (o expresie minunata- simplu e drumul de la vis la realitate) A mers cu el prin padure. A mers si a mers pana au dat de un copacel fermecat. Si acel copacel a spus:

-Te rog frumos, ingrijeste-ma si pe mine! Ia-ma!

Mami l-a luat. L-a plantat in gradina si a crescut mare, mare. A dat roade: niste pere fermecate. Daca mancai din ele iti puneai o dorinta si se indeplinea.

(Aici intervine prompt Ileana: "Si la luna plina! "si se duce grav sa-i sopteasca la ureche: "Daca te duci in Brasov, este o fantana, arunci un banut...Mami si-a pus o dorinta")

-Calul meu sa fie mai slab! si-a dorit Mami (nu Mami de Ileana, ci Mami de Andrei, n.r.)

Calul a slabit dintr-o data A vrut sa vada mama cat de rapid e, cand a alergat o data a dat-o jos de pe sa.

Apoi si-a pus o dorinta sa nu fie nici prea gras, nici prea slab.

I s-a indeplinit dorinta si s-a terminat povestea.

2.Bogdan Cristea(5ani) - cuvantul ANIMALELE

Porcusorul si Pestisorul
A fost odata un porcusor care a gasit un ou.

-Ia sa-l mananc.

Cand s-a uitat in el, a gasit un pestisor. L-a adus in casa lui si i-a facut un acvariu. Pestele crestea, asa ca Porcusorul l-a dus intr-un lac. Pe urma i s-a facut dor si s-a dus sa-si caute pestisorul. Porcusorul a cazut intr-o cascada. Cum a ajuns jos (nu a patit nimic!), s-a dus iar dupa pestisor. Nu putea sa mearga foarte rapid cu codita. Pe urma s-a intalnit cu pestisorul si l-a luat acasa.

(Dintr-un interviu ulterior, am aflat ca Pestisorul a fost de acord sa mearga la casuta Porcusorului, intrucat si lui ii fusese cam dor.)

3.Ileana Iacob (6 ani impliniti "aseara") - cuvantul MAMI

Mami este o zana

Cand Mami a plecat sa ma caute, ea nu a stiut ca eu eram acasa.

-Aici erai!

-Trebuie sa ma iei de mana!

Dupa aceea, o zana i-a pus aripi lui Mami.

-De ce zbori, Mami?

-Nu stiu de ce.

Dupa aceea am zburat si eu. Dupa aceea m-am facut sirena. Eu eram printesa marii, ea era regina marii. Un robot ne-a luat aripile si ne-am dus sa o cautam pe caracatita cea rea...

Dupa aceea parul s-a facut lung si stralucea atunci cand Mami canta. Si ea se facea tot mai tanara. Si aripile au ajuns la noi. Mama mea canta la parul meu si marea stralucea si eu trageam cu parul meu totul.

(Imi imaginez ca va intrebati, asa cum am facut-o si eu:) de ce s-a abandonat traseul caracatita cea rea si robotul furacios. Ileana ne-a dat o sugestie remarcabila: daca te apuci sa canti atunci cand nu mai ai aripi, e foarte foarte foarte posibil ca aripile sa vina singure inapoi. Multumesc, Ileana!)

ATELIER DE TEATRU. VACANTA 2011

2011-07-24T06:37:00.000-07:00

Daca va place teatrul asa de tare ca nu puteti uita de el nici in vacanta, Momo va asteapta la atelierul de actorie in perioada 13august- 10septembrie, in fiecare sambata, intre orele 10hoo si 11h3o (copii 4-7ani).
Atelierul include:
-jocuri specifice artei dramatice;
-sesiuni de modelare de baloane;
-lucru pe texte si poezii haioase;
-manuire de papusi si marionete.
Adresa: str Paleologu nr 2 ap 2 interfon 202 (zona Armeneasca)
Telefon: 0727 059 590 sau mail: ligia_tonita@yahoo.com
Tarif: 25 lei/1h3o

Tabara de Excelenta, 18- 22 iulie

2011-07-11T06:07:00.000-07:00

Tabăra de Excelenţă de la Scoala Genesis, ediţia a 2-a, pentru copiii intre 4 si 12 ani, cuprinde:

Ateliere de dezvoltare personală – echipa de psihologi CEECC & Genesis;
Ateliere de teatru – coordonator actriţa Ligia Tonita, Teatrul Momo;
Ateliere de dans – echipa Let’ s party;
Ateliere de muzică – ”Fii pe portativul excelenţei”, alături de compozitorul Virgil Popescu;
Ateliere de modelaj şi artă plastică – în colaborare cu Pictorul Dalin Iulian Toma şi Muzeul Naţional de Artă al României;
Cursuri de comunicare – prof. Alina Nicolae & jurnalist Mirela Nicolae, realizator emisiune “Învăţământul, azi” Radio Cultural;
Mai multe detalii pe:
http://www.genesis.ro/scoala-primara

Ne vedem acolo?

Atelierul de Poveste: Pe o strada de vis.

2011-07-04T01:43:00.000-07:00

Povestitor: Ileana Iacob, 5 ani

Mingea: - Boing, boing, BOING!

Bivolul: - Ce-ai patit, mai? Ce esti in strada mea de vis?

Mingea: - Pai am vrut si eu sa ma plimb! Niste copii m-au pierdut si acum ii gasesc (adica ii caut) pe ei. Ma duc la ei...(pleaca)

Un melc: - Vreau si eu sa gasesc o minge.

Bivolul: - Dar prietenul meu?

Melcul: - Prietenul tau?

Bivolul: - Ok, o sa-ti aduc un prieten. (intra un raton)

Ratonul: - Buna, ce faci? Vreau sa-ti spun ceva: vrei sa fii prietenul meu?

Bivolul: - Hapciu! Am luat raceala de la tine!

Ratonul: - Cum sa iei raceala de la mine daca eu nu sunt bolnav? Hapciu! Ah, ce bolnav sunt!Chiar sunt bolnav...Ma duc sa aduc o minge. (vine mingea)

Bivolul: - Aoleu, tu esti? Iarasi? (mingea iese, bivolul dupa ea. Apare o floare)

Floarea Soarelui(canta): - Ce bine-mi pare ca sunt infloritaaa! Suunt inflorita!

Narcisa: - Vai mie, ce mi s-a intamplat! Sunt o floare, dar nu asa de frumoasa!

Floarea Soarelui: -Te ajut eu. (ies. Apare o broasca)

Broasca: - Oac, oac, OAC! oac, oac, oac! (iese, apare o bufnita)

Bufnita: - Vai de mine, cine a tras sunetul asta ingrozitor? (iese. apare o fetita cu mingea)

Fetita: - Mingea mea! Mingea mea!

Si s-a terminat povestea.

Atelierul de Poveste:Ce-mi place-mi place!

2011-07-04T01:15:00.000-07:00

Povestitor: Bogdan Cristea, 5 ani

A fost odata o gargarita care mergea, mergea, mergea, pana a dat peste o pisica.

-Ce faci, pisicuta?

-Ei, ce sa fac?

-Ce cauti, ca nu mi-ai spus inca?

-Soricei.

-De ce mananci soricei?

-Asa. Sau pasari.

-De ce mananci si pasari?

-Asa imi place mie. Ce sa mai mananc?

-Mancare de pisici. Am vazut eu un magazin pe-aici.

Dupa aceea a venit Sacalul.

- Ce faci, Sacalule? intreaba Pisica.

-Ce sa fac, nu gasesc nimic, padurile sunt pline de oameni...cum sa scap eu de ei, ca nu mai pot de oameni?

-Cum scap eu de oameni? Ma prefac ca sunt buna, zice Pisica.

- Asa o sa fac si eu. Pa, Pisicuta!

Pisica se plimba, se plimba, se plimba (fara Gargarita, care a plecat in treaba ei).

-Ce sa fac eu pe-aici? Nu stiu ce sa fac. Ma gandesc...Aici nu e niciun soricel, nicio mancare, nimic! Pentru pisici. Nicio minge...Cainii or sa alerge dupa mine...Oo! Daca ei sunt langa mine, sa ma atentionati!

(Bogdan cauta un caine. N-avem! - Prefa-te ca sacalul ala e un caine. Vezi ce idee buna am, mai spune Andrei)

Da, si vine un caine foarte mare.

-Of, ce sa fac eu cu Cainele langa mine? Uite ca se duce dupa minge.

(S-a pierdut mingea. O cautam)

Dar mingea s-a dus apoi poing, poing, pana la Pisica.

-Ce-mi place, -mi place! Tra la la!

Dar a pierdut si ea mingea si a ajuns in padure, unde s-a intalnit cu un iepuras.

-Buna, Iepurasule!

-De ce zici "buna" ca nici nu ma cunosti?

-Asa, ca sa te salut si eu...Vrei sa fim prieteni?

-Da.

Asa. Si s-a terminat povestea.

Atelierul de Poveste: Tot ce mai aveau nevoie...

2011-07-04T00:27:00.000-07:00

Povestitor: Andrei Cristea, 7 ani

A fost odata o floare mergatoare.

Floarea: - Ce faceti, copii? Vreti sa-l chem pe amicul meu Vulturul?

Se gandeau sa plece in alte tari, sa se imprieteneasca cu toate animalele si toate florile.

Vulturul: - Floare, vrei tu sa mergi pe pamant si eu sa zbor?

Floarea: - De acord. (se intalneste cu Melcul). Ce faci, Melc?

Melcul: - Incerc sa car si eu casa asta in spinare.

Floarea: - Vrei sa mergi cu mine sa cunosti multe flori si animale si sa-ti gasesti perechea?Melcul: - Da!Ei mergeau, mergeau, mergeau, pana ce Melcul si-a dat seama ca nu vrea sa-si caute perechea, el vrea sa traiasca singur in casa lui. A plecat in alta directie. Apoi Floarea s-a intalnit cu un Trandafir cu mai multi frati.

- Se numeste Trandafir Bogat! (zice Bogdan)

Floarea: - Buna, cum te cheama?

Trandafirul: - Trandafir Bogat.

Floarea: - Vrei sa mergi in alte tari sa vizitezi alte flori si animale?

Trandafirul: - Da.
Floarea: - Ne luam dupa Vultur.

Trandafirul a gasit o potecuta numai buna sa coboare ei tinandu-se de mana. Intr-o zi au gasit o pestera si s-au adapostit in ea. Si-au facut un pat de frunze. Au dormit pana intr-o zi cand a venit Taurul si l-a luat pe Trandafir Bogat. Floarea cea Buna era placata sa adune mancare. Cand s-a intors:

Floarea: - Ah, unde e pritenul meu? L-a luat cineva? Vulture!

Vulturul: - Ce e?

Floarea: - Cineva l-a luat pe Trandafir Bogat.

Vulturul: - Ma duc sa-l caut...

Zbura, zbura, zbura, foarte mult zbura...Trandafirul il striga pe Vultur, care a coborat:

Vulturul (catre Taur): - De ce voiai sa-l omori pe Trandafir Bogat, ca era si el frumos?

Taurul: - Ca asa vreau eu!

Vulturul: - Te duc la Politia Aeriana! O sa te bage la inchisoare.

Taurul: - Nu vreau. Cred ca nici nu exista.

Vine Sacalul.

Sacalul: - O sa te bag la inchisoare pentru totdeauna.

Astuia nu ii pasa pentru ca stia ca o sa evadeze. Sacalul i-a luat toate armele Taurului. Taurul muncea tot timpul la inchisoare.

Floarea si Vulturul si-au gasit perechea si tot ce aveau nevoie sa gaseasca si s-a terminat povestea.

P.S. Despre Trandafir Bogat nu se mai stie nimic.

Despre Apolodor numai de bine...

2011-06-30T22:19:00.000-07:00

Prin bunavointa unui parinte de Ana, avem imagini de la spectacolul copiilor de la sediul Funny Kids, din 17 iunie 2011. Frumosi, liberi si foarte inventivi. Pe masura ce mai primim, va mai aratam...Bucurati-va!

La multi ani de copilarie!

2011-05-31T21:19:00.000-07:00

Pentru inocentii de toate varstele, sa va fie bucurie de vara si de toate anotimpurile!

Iar de cate ori va e dor de o casuta a fericirii, intrati aici, la Ileana, Bogdan si Andrei.

Andrei, 7 ani:

Bogdan, 5 ani:

Ileana, 5 ani:

AFISE SPECTACOLE COPII

2011-05-21T04:01:00.000-07:00

Hainele cele noi ale imparatului

16 decembrie 2011, ora 19,oo

Mansarda Carturesti

Mos Craciun si jucariile

16 decembrie 2011, ora 19.oo

Mansarda Carturesti

La drum, la drum, Apolodor!

17 iunie 2011, ora 18.oo

COMOARA

18 iunie 2011, 13h3o

O LUME MINUNATA,

18 decembrie 2010, la Funny Kids Afterschool

CAND COPIII SPUN ADEVARUL

scenariu colectiv,

2 iunie 2010, Funny Kids Afterschool

RECREATIA MARE, dupa M. Santimbreanu

iunie 2010, Funny Kids Afterschool

AU VENIT TREI INGERI, dupa Abatele Jean-Pierre,

decembrie 2009, Liceul Jean-Monnet
POVESTEA LUI MARTIN CIZMARUL, de Ruben Saillens,
decembrie 2009, Liceul J.Monnet
CRACIUNUL LUI DEMETRIUS, dupa Daniel Priss,
decembrie 2009, Liceul Jean MonnetMICUL PRINT, 4 IUNIE 2009, AFTERSCHOOL FUNNY KIDS

SCUFITA ROSIE,
29 MAI 2009, AFTERSCHOOL FUNNY KIDS

BULGARELE DE PAMANT,
29 MAI 2009, AFTERSCHOOL FUNNY KIDS

DUMBRAVA MINUNATA,
11 IUNIE 2009, AFTERSCHOOL TWEETY

HAINELE CELE NOI ALE IMPARATULUI,
12 IUNIE 2009, AFTERSCHOOL OXIGEN SPORT

Exercitiu de inocenta II

2011-03-27T08:20:00.000-07:00

Imaginati-va cat de bucuroasa am fost cand am gasit intr-un anticariat o carte care nici nu stiam ca exista, un fel de abecedar cum mi-ar placea mie sa reinvat acum pe litere. "Carte de citire, carte de iubire nu inlocuieste Abecedarul si e mai mult o carte de iubire marturisind credinta autorilor ca scriind pentru si despre copii si copilarie, ei isi continua o fericita varsta de mirari si incantari, de poezie si vis..." zic Nichita Stanescu si Gheorghe Tomozei intr-un coltisor tipografic. Cu mare drag, voi transcrie aici cateva povestioare de litere, pline de farmec, mai usor de pronuntat de cei care nu au rabdare sa se descocostarcareasca:)

A- Amintiri din vacanţă Am ajuns la maica mare, la ţară, alaltăieri. Albe şi albastre erau apele Amaradiei. Alături de ele alunii, arinii şi agrişii printre care într-o altă vacanţă ne-am jucat de-a ala-bala-portocala ne apărau de arşiţa amiezii de vară. Alăutele arborilor alungite asupra arăturilor cântau aromitoare armonia amurgului. Hoinăreala abia începea. -A venit şi vara-mea Ana? -A!

B- Basmul cu moşul şi cu baba - Bunico, spune-mi basmul cu moşul şi cu baba! - Bine, băiete. A fost cândva, când buburuza era cât barza din baltă şi balaurii se bălăceau în bulboane cu bibanii, un moş şi o babă. Moşul avea barba bogată, ca de berbec, iar băboiul îl bodogănea bâzâind ca un bondar bosumflat: „ Bărbate, bine-ar fi să macini boabele până bat putineiul şi bag bunătate de barabule în cuptor!” „Ba, a zis moşul, burzuluit, nu vreau bucate, azi vreau să beau o bărdacă de Băbească din butoiul prăfuit sub boltă, în beci!”

D- De la Dor Împărat - Dincolo de dumbravă dudul e doldora de dude, dovlecii dorm dedulciţi de somn, iar dropiile desenează dantele sub dunga depărtării, domoale! - Vorbeşti în dodii, dragă Dane, duzii şi dovlecii cei durdulii nu dau rod dintr-o dată! Numai în cartea de poveşti e aşa: dulcea brânduşă e soră ci dediţeii şi dragaveiul cu dafinul. Numai acolo mărul domnesc se logodeşte cu cireaşa de mai, dalba odraslă a lui Dor împărat şi spre slava lor lăutarii dibaci îşi duduie duşumelele!

F- Farmecul iernii Fulgi de zăpadă fug alungaţi de frig, făpturi fâlfâitoare ca fluturii. In casă, butuci de fag ard în foc, topind florile de ger din fereşti cu fum fierbinte mirosind a fâneţe şi a fagure. Intorc filele ferfeniţite ale cărţii şi prefac literele în felurite fiinţe: iată o fată înfofolită în fote fluturând, gata să înfrunte fulgerele furtunii. Fermecat, mă fofilez şi eu în urma lor…

H- Haplea vine şi hăpăie halvaua Haplea vine şi hăpăie halvaua! De sete bea un eleşteu, matahala, şi în cămara lui e o mare harababură. Nici nu are habar de câtă hrană a adunat, hălci de carne fierte în hrean, şunci hăcuite, afumate la horn, hartane, hribi şi saci cu hamei. Huzureşte hămesitul cu hamsii şi cu hrişcă. Nu e hoţ dar hotărât că e o hahaleră. Poartă harapnic, zdupăie-n horă hapsânul, goleşte halbe şi-n casa lui e mereu hărmălaie: heretele se hârjoneşte cu hârciogul şi vulpea cu hipopotamul!

J- Jocul cu Jupân Cotoi Jocul se joacă aşa: se ia o mică javră de pisoi, cu coada- jordie, cu gheare de jar şi cu ochii numai pe jumătate deschişi. Javra cea jalnică e la început de jucărie, mai apoi devine Jupân Cotoi, stăpân peste tot ce-l înconjoară, jur-împrejur. Jigodia judecă jalbe şi dă pedepse, jefuieşte cămările (papă jumările) şi jinduieşte jambonul din cui. Când doarme sforăie de parcă -ar trage la jug. Când doarme e iarăşi de jucărie…

N- Namila din film N-ar fi nimerit să nu povestesc despre filmul ce ne-a plăcut nouă. Era unul numai pistoale, o namilă, cu năframă la gât şi nădragi peticiţi care avea un cal ce n-a văzut nutreţ din războiul nord contra sud. Sub un nuc s-a găsit cu un negru nenorocos. Ia şi tu, negrule, i-a zis şi i-a dat să bea nişte băutură dintr-un bidon. Pe urmă s-au luat la pumni, dar a fost nul, n-a bătut nimeni şi noaptea s-au dus la o cantină unde au tras pistoale şi-a apărut o domnişoară cu care namila a făcut nuntă. Pe urmă ningea, namila muncea agricol şi domnişoara făcea mulţi copii…

P- Părinţii Părinţii mei n-au pereche pe lume.Tata e ca paltinul, lângă pârâu, ori ca pluta puternic înfiptă pentru o mie de ani în pământ. Mama are mâinile ca de pâine, par fără putere, dar ele pot fi pernă pentru prunci ori prag de piatră sub talpa casei. Are mers de pasăre, părul ei îmi apare ca plantele plutitoare, împovărate de plânsul petalelor, ochii ei sunt pace adâncă…Prin degetele ei picură fluturi pâlpâitori…

Arta invatarii si valoarea vietii

2011-02-24T12:44:00.000-08:00

Sau "Despre educatie". De J. Krishnamurti. Am cumparat-o acum un an si nu m-a certat ca am ignorat-o. Asa sunt ele, cartile, cuminti. Insa astazi, dupa ce ochii mei din spatele ochilor au recunoscut in ea lucruri de care le era tare foame si sete, astazi vreau sa va fac cunostinta.Ca intre prieteni. Si pentru ca nu imi place sa vorbesc despre, atata timp cat ea insasi se poate prezenta mult mai bine decat as incerca eu, ma retrag in varful picioarelor si va las singuri.

"Nu exista un sfarsit in ce priveste educatia. Nu este ca si cum ai citi o carte, ca si cum ai trece un examen si ai terminat cu instruirea..

"Cand invatati mai bine? Incercati sa va observati uneori si sa urmariti modul in care invatati. Dvs invatati mult mai bine daca n-aveti frica, daca nu sunteti amenintati cu autoritatea, daca nu sunteti in concurenta cu unul dintre colegii dvs. Atunci mintea va devine extrem de vie. Asa ca problema care se pune atat pentru profesor cat si pentru elev, este de a invata fara presiunea autoritatii, de a dobandi cunoastere fara a perverti sau nauci creierul, si de a elimina frica. Vedeti problema? Pentru a invata nu trebuie sa existe conformare, nici autoritate, dar trebuie totusi sa dobanditi cunoastere. A combina toate acestea fara a deforma creierul, aceasta este solutia. Iar cand veti fi mari, cand veti trece examenele si va veti casatori, veti putea intampina viata cu prospetime, fara frica. Atunci veti invata despre viata tot timpul; nu doar interpretand-o cu sabloanele dvs. Atunci viata va avea un inteles extraordinar."

"Calitatea pe care trebuie s-o aiba copilul este cea mai inalta forma de sensibilitate. Sensibilitatea este inteligenta; ea nu vine din carti.Daca dvs va irositi patruzeci de ani invatand matematica, dar nu puteti privi acele flori, nu puteti privi cerul albastru, sunteti deja mort. Daca sunteti sensibil, ceea ce este cea mai inalta forma a inteligentei, atunci puteti privi acele flori si sa studiati matematica totodata. Daca exista o miscare a acestei inteligente, ea va acoperi ambele domenii. Ei bine, cum vom crea noi, ca profesori, acea miscare a sensibilitatii in copil?"

"In afara de a-i da copilului informatii, cum ii veti arata ca lumea nu inseamna doar imediatul, ca exista alte lucruri cu mult mai importante? Intai, dvs si cu mine trebuie sa le simtim...Eu trebuie sa ard pentru ele si daca ard, cum voi putea comunica trairea mea fara a influenta copilul? Pentru ca daca il influentez, eu distrug copilul; il fac sa se conformeze imaginii pe care o am. Asadar, trebuie sa realizez ca desi eu simt toate acestea foarte puternic, in relatia mea cu elevul, oricat ar fi el de tanar, nu trebuie sa incurajez o atitudine si o actiune imitativa. Asta este foarte greu Daca eu iubesc pe cineva, vreau ca el sa fie deosebit, sa priveasca viata, sa simta frumusetea pamantului. Ii pot arata toate acestea fara sa il influentez, fara sa dau nastere instinctului imitativ?"

"Asadar, care este functia educatiei? Exista o anumita metoda de educare? Dvs il invatati pe elev o anumita tehnica pentru ca el sa devina competent si, in chiar aceasta competenta, sa dezvolte un sentiment de ambitie? Invatandu-l o tehnica folositoare pentru obtinerea unei slujbe, il impovarati in acelasi timp cu tot ce implica succesul si frustrarea. El vrea sa aiba succes in viata, dar de asemenea vrea sa fie un om pasnic. Intreaga lui viata este o contradictie. Si cu cat este mai mare contradictia, cu atat este mai mare incordarea. Acesta este un fapt. Ii oferiti elevului o tehnica si in acelasi timp dezvoltati in el acest dezechilibru, aceasta contradictie extrema care duce la frustrare si disperare. Incat intrebarea este: puteti sa-l ajutati sa nu fie impins in contradictie? Va fi impins in contradictie daca nu-l ajutati sa iubeasca lucrul pe care il face."

CURS ACTORIE - ATELIER DE POVESTE

2011-02-21T23:36:00.000-08:00

Momo va invita la ATELIERUL DE POVESTE, desfasurat in perioada mai-iunie 2011.

Continutul unei sedinte, adaptat in functie de varsta copiilor:

-jocuri si exercitii dramatice, care vor sa impulsioneze o dezvoltare armonioasa; constientizarea spatiului, corpului, emotiilor, respiratiei, prin mijloace teatrale;

-prezentarea unei povestioare, axata pe o tema specifica la fiecare intalnire (ex: bine, frumusete, sanatate, toleranta etc) urmata de discutie in jurul temei si prezentarea propriilor puncte de vedere;

-stimularea creativitatii literare - scriem povesti, intruchipand intrebarile asupra miscarii lucrurilor din viata noastra (lucrarile vor fi afisate in acest spatiu virtual).

Cea mai vibranta poveste a fiecarui participant, va fi intruchipata de copii, sub directa indrumare a autorului ei.Credem ca le stim pe toate? Poate raspundem dupa ce ii ascultam pe copiii nostri.

Intalnirile vor avea loc in fiecare sambata.

Locatie: Str Paleologu nr 2, ap 2, interfon 202, zona Armeneasca.

Tarif:

250 lei/ 10 sedinte/ 1h30

Inscrieri la tel 0727 059 590 sau ligia_tonita@yahoo.com

Prima sedinta prescolari va avea loc pe 30 aprilie 2011, intre orele 12,30 - 14,00.

Va astept cu drag,

Coordonator,

Ligia Tonita

Poezii pentru copii 2

2011-02-02T08:54:00.000-08:00

După cum mă confesam undeva mai sus (de fapt, mai jos, dacă ne raportăm la spaţiul acesta virtual), îmi place tare să redescopăr poeziile din copilăriile mici ale celor mari -se pare că am nimerit în Tara Contrastului: ) Prin urmare, vă voi înfăţişa, din când în când, cuvinte legate în rimă sau mai libere, care mi-au adus o emoţie… Cine ştie, poate că vor fermeca vreodată vreun copil. Sau doi… Ori douazeci si doi.

1.Reţetă pentru Petrică

De tuberculoză sunt bolnav,/Dar doctorul mi-a spus că nu e grav,/Mi-a scris şi o reţetă nu prea grea/ Cu care sigur mă voi vindeca.//M-aş face bine, repede-ntr-o noapte,/Dacă înghit câteva pastilapte,/Mai bine-ar fi să iau, că sunt mai bune,/De câte ori vreau, polivitalune./Bolnavu, -adică eu, când să se culce,/Să-şi facă frecţii cu tincturtă dulce./Când n-are somn, atent, din ceas în ceas,/Să-şi pună prăjitalc puţin sub nas./Şi dacă-l doare, zice, pe sub şale,/Să ia vreo două-trei piramigdale./Şi- mi recomandă doctorul şi sport,/Să tai felii subţiri de cavitort./Şi vesel, mi-a mai scris ceva pe listă:/Că tuberbeculoza nu există!
2.Jocuri de cuvinte

Orice rob are o roabă/ Orice babă are-un bob,/ Orice cod are o coadă,/ Orice nadă are nod,/ Coşul e ca o cocoaşă,/Gogu muşcă din gogoaşă./ Gogoşarul, gogoneaua,/ Corcodelul, corcodeaua,/Şi buratecul cu burtă/ Ba vor tort, ba vor o turtă./ Scala ruptă cere scule/ Tu-cartofi, eu- barabule,/ Tu zici varză, eu-curechi,/ Aşa vorbe- aşa urechi!/ Trecem singuri sau perechi,/ Vacile sunt blânde-n veci,/ Bacu-i barcă fără beci,/ Treacă-ţi dacă şi tu-mi treci!/ Cu Petrică nu petreci!// Bearca mestecă ciupearca,/ Arcul ne păzeşte arca.

3.Un popândău ziceam că-i plopândău

Cum punea mama sare în bucate,/ Cum tata punea-n supa lui piper,/ Tot astfel presăram până mai ieri/ Peste cuvintele abia-nvăţate/ Sunetul L, litera L în toate,/ Şi făceam haz cum le-auzeam / Schimbate:/ Un popândău ziceam că-i plopândău,/ Câinii pătaţi cu pletece plătrate/ Veneau să latre în caietul meu/ Plisicile cu plurici mici pe spate./ O plăsărică ciriplea în plom,/ Eu ronţăiam plişcoturi şi bomboane,/ Trecea pe stradă-n plardesiu un om/ Pe blicicleta lui cu cinci clacsoane.// Un băieţel ducea un mic blidon/ Cu gaz, în mână, fluierând uşor,/ Şi-un tip cu plălărie şi vaston/ Părea un pinguin într-un plicior./ Mâine ploimâine o să treacă vara, /Şi păsările vor zblura frumos,/ Doar vrabia, porumbelul mic şi cioara/ Nu vor pleca spre sudul călduros./ Vom sta la iarnă toţi cu cartea-n mână/ Şi vom citi „Plunguţa cu doi bani”,/ Va fi peste pământ atunci stăplână/ Zăplada albă, moale ca o lână./ Şi vânători cu pluştile-ncărcate/ Or să vâneze vulpi, mistreţi colţoşi,/ Şi toţi vom fi atenţi la câte toate/ Se-ntâmplă în poveşti cu Fleţi- Frumoşi.

4.Zgomotocicleta

Când trec eu cu zgomotocicleta mea pe stradă,/ Voi cu mirare-n urma mea priviţi/ Alunecând de-a valma în zăpadă/ Şi ridicându-vă cam zgomototoliţi./ Că motoraşul zgomotocicletei/ Panpăcăne şi părăie, cumplit e!/ Da`-mi place să le înspăimânt pe fete,/ Care mă ceartă zgomototolite./ Degeaba lumea mă vorbeşteleşte,/ Eu sunt un zgomotociclist tenor,/ Care vă supără, dar vă şi-nveseleşte/ Interpretând un vals la zgomotor.

(versuri din "Carticica de sase ani",scrisa de Constanta Buzea)

Exercitiu de inocenta I

2011-01-26T07:10:00.000-08:00

Naiva de Maurice Fombeure

Si regele, facand un semn, Eu, zise, vreau magarul meu Sa aiba clopotel de lemn. Regina zise: vreau pe asin Sa fie clopotel de frasin. Iar printul: pe magar eu tin Sa fie clopotel de pin. Grai printesa bland si tandru: Eu vreau din lemn de palisandru. Nebunul se rosti si el- Vreau clopotel de paducel. Si au trimis dupa tamplar, Dar el avea cires amar.

Exercitii de memorizare de Nina Cassian

In stramtoarea Skagerak ieri, am pescuit un rac. In stramtoarea Kategat era peste, dar sarat. In stramtoarea marii Behring, o heringa si un hering. In stramtoarea Dardanele, trei platici si cinci platele. In canalul de Suez, un morun cu mult orez. In stramtoare la Bosfor, un chefal cu mult fosfor. In stramtoarea Magelan, patru mrene si un mrean. In canalul Panama, Voda,da, si Hancu, ba. In stramtoarea Beltul mare, un homar si cinci homare. In stramtoarea Beltul mic, o platica si-un platic. In stramtoarea Gibraltar, cinci homare si-un homar etc.

Viceversa de Christian Morgenstern

Sta iepurele in livada crezand ca nimeni nu-i sa-l vada. Dar de pe-un damb de vis-a-vis un om sta cu-o luneta si il urmareste cu mult zel pe urecheatul maruntel, un om, la randul lui privit de-un zeu blajin si linistit.

Crusta de Gellu Naum

Orasul avea o singura casa Casa avea o singura incapere Incaperea avea un singur perete Peretele avea un singur ceas Ceasul avea o singura limba In tot acest timp copiii cresteau Si puneau o singura intrebare Pe cand adultii nedumeriti si superbi Scadeau scadeau surazand.

Cred ca un fir de iarba de Walt Whitman

Cred ca un fir de iarba nu-i mai prejos decat o stea ce-si strabate calea; Ca o furnica e tot atat de perfecta ca si un bob de nisip sau ca oul ciocanitoarei; Ca o broasca testoasa e o capodopera mareata, O duda obisnuita - podoaba pentru ceresti incaperi, Cea mai mica incheietura a mainii mele isca gelozia oricarui mecanism, Si un soricel cuprinde atata miracol, ca milioane de necredinciosi se sfintesc vazandu-l, Si cred ca-n orice dupa-amiaza din viata mea as putea veni sa privesc fata fermierului fierband ceaiul in ibricul de tuci si cocand pesmetii.

Strigare de Rafael Alberti

Hai la nouri de vanzare: nouri rosii si bogheti- potolesc zaduful mare! Vand nori cirus, viorii, si nori roz si dimineti si amurguri aurii! Si-o stea galbena-nvoiesc de pe-un verde ram culeasa chiar din piersicul ceresc! Si mai vand zapezi si flacari Si-acest cant negustoresc!

PETRECERI PENTRU COPII

2010-12-23T06:46:00.000-08:00

O fetita mica-mica urmarea o zana sa vada unde-si tine ea aripile ascunse…asta se intampla la o petrecere pentru copii frumosi. Auzise ca fiecare omulet poate zbura cu aripile nevazute… Zana a mai fost zarita si intr-un supermarket si strigata pe numele ei simplu “Zanaaaa! Vino la noi acasa!”Acum intelegeti de ce ingredientele unei petreceri pentru copii sunt chiar in sufletelele lor. Noi nu facem decat sa ii incurajam sa le arate, sa credem in ele si sa le punem deoparte, in neuitare. E o bucurie sa fim surpriza la evenimentele din viata copilului dvs., sa aducem cu noi:

-jocuri dinamice si cu haz;

- baloane modelate si face-painting; - pinata;

- mini-ateliere de teatru cu maxi-buna
dispozitie; copiii peste 8 ani vor putea prezenta un spectacol in fata parintilor (mima, clovnerie, sketch, ritm etc) in urma unui atelier de 2 - 3 ore;

Tarife:

-200lei/ 1h30/ animator;

-150lei/ 1 pinata fara surprize ;
-300lei/atelierul de teatru/2h30/1animator ;
Pentru alte detalii, sunati la tel: 0727 059 590 sau scrieti la teatrulmomo@yahoo.com

Suntem profesionisti si luam jocul in serios, jocul de-a MOMO.

JOCUL, cel mai serios lucru

2010-09-26T21:59:00.000-07:00

MOMO a noastra, ca si cea “nascuta” de Michael Ende, are o indeletnicire minunata, comuna tuturor copiilor: ii place sa se joace. Nu cu papusi mecanice si sofisticate, care repeta vesnic acelasi lucru, ci cu papusi simple, care urmeaza fidel fantezia copilului.
Jocul este cel mai important lucru pentru copii, in rand cu hrana materiala. Daca nu ne credeti pe cuvant, va rugam numai sa cititi cateva randulete din spusele specialistilor, psihologi, psihosociologi sau asistenti familiali:

1.Beatrice Cooper- Royer, psiholog:
“Jocul este o activitate sanatoasa, care hraneste creativitatea si favorizeaza dezvoltarea cerebrala. Este fundamental in dezvoltarea copilului. Prin joc, el isi exprima gandurile, sentimentele si capata mai multa putere. Prin joc, copilul isi construieste incredere in sine, invata sa se poarte frumos in societate si isi dezvolta o legatura sociala.Toata lumea e de acord cu mine cand spun ca jocul si invatarea prin experienta (dezvoltarea prin creatie,descoperire,explorare,raportul copilului cu ceilalti si cu mediul inconjurator)sunt cei doi stalpi sustinatori ai construirii de sine; totusi, constatam o apriga diminuare a lor, mai ales in ultimele doua decenii. Situatia aceasta este fructul a numerosi factori, in stransa legatura intre ei, ca: popularitatea enorma a televiziunii, a jocurilor video si calculatorului, teama parintilor pentru securitatea copiiilor lor si lipsa spatiilor de joaca de calitate, din proximitatea domiciliului.Freud spune ca jocul este munca, meseria copilului…Nu stiu daca expresia e potrivita, dar ce este sigur e ca JOCUL ESTE PENTRU COPIL CEL MAI SERIOS LUCRU DINTRE TOATE! Nu e nimic surprinzator in asta, caci una dintre functiile evidente ale acestei indeletniciri este relaxarea si exteriorizarea tensiunilor acumulate.”

2. Dr. Martine Delfos, psiholog, psihoterapeut pentru copii
“LASATI COPIII SA-SI ALEAGA SI SA-SI INVENTEZE JOCURILE, pentru ca acesta este un mijloc minunat de a descoperi lumea. E in joc viitorul lor ca adulti. Jucandu-se, ei invata sa traiasca! Chiar daca nu va dati seama intotdeauna nici ce au invatat ei concret, nici in ce fel au facut-o….dintr-o data veti fi surprinsi ce progrese pot ei sa realizeze! De aceea, va sfatuiesc sa-i lasati pe ei sa-si aleaga jocurile, chiar daca alegerea lor nu se dovedeste prea “educativa”. De exemplu, cand baieteii se joaca de-a cowboy-ii nu inseamna ca vor ajunge sa se raneasca , ci ca isi masoara capacitatea de a se impune si de a se face intelesi. Ati remarcat, cu siguranta, ca mamicile vor spune: “Opriti-va! O sa va raniti!”, in timp ce taticii ii incurajeaza adesea pe baieti si ii observa in tentativa lor de a se impune in fata colegilor de joaca.Copiii care nu se joaca destul, se dezvolta si se “implinesc” mai putin si asta se vede. In viata de adult, ei vor fi mai dependenti decat ceilalti, mai ales fata de parinti. Cand vedeti barbati purtand accesorii, cum ar fi ciorapii sau cravatele, cu ursuleti si mickey mouse, sau pe cei care citesc multe carti de copii, acestea sunt cel mai adesea persoanele care nu au avut timp sa fie copii.” (din Comunicarea cu copiii, de la ascultare la respect)

3.Patrice Huerre, psiholog

“Parintii confunda adesea timpul liber cu timpul pierdut. Ei incarca agenda fiului lor voind sa-i faca bine, gandind ca trebuie sa-i pregateasca viitorul. Or, clipele de pauza, de visare, chiar de plictiseala, sunt fundamentale pentru copii. In acest timp, copilul se construieste, creste. Daca nu e activ fizic, el e totusi in lumea lui interioara: se joaca cu gandurile si cu imaginatia lui. Parintii nu trebuie sa se ingrijoreze, exceptand, desigur, cazul in care copilul este absorbit prea mult timp in gandurile sale. In toate este nevoie de masura..Si de ce sa nu impartasim cu propriul copil aceste momente? Sa-l intrebam la ce se gandeste si sa intram in povestea lui. Va fi un moment de schimb intre parinti si copii, transformat in joc!” (din Faceti loc jocului!)

4.Jean Epstein, psihosociolog

“Jocul e viata copilului”, aceasta este incredintarea lui Epstein. Dupa spusele lui, jocul permite nu numai dezvoltarea individuala(psihica, motorie si senzoriala) a copilului, dar si cea familiala si sociala. Asa ca, dupa Epstein, jocul trebuie sa indeplineasca, in mod echilibrat, patru mari functii, relativ la atitudinea adultului fata de copil:
- sa il faca sa se joace: adultul impune copilului regulile jocului;
- sa ii dea sa se joace: adultul se multumeste sa-i dea copilului “ustensilele” (o foaie de hartie) necesare organizarii jocului sau;
- sa il lase sa se joace: adultul nu impune nimic copilului care este astfel lasat “stapan” peste jocul lui: este “ucenicia” libertatii;
- sa se joace cu el: adultul participa la joc, momentul pe care parintii il traiesc dintotdeauna cu placere.
Epstein insista pe importanta celei de-a treia functii, cand copilul are maxima libertate asupra jocului. Nu e necesar sa iti “ocupi” copilul cu orice pret, asa cum se intampla deseori in societatea contemporana, gasind pentru cel mic o mie si una de activitati. Dimpotriva, sunt importante pentru copil si momentele de singuratate si plictis. Altfel, supraincarcarea agendei va fi una din cauzele agresivitatii de mai tarziu.

MOMO nu vrea sa dea sfaturi, dar va doreste “sa va grabiti mai incet” si sa va jucati mai des. Vom adauga in curand jocuri pentru pici. Bucurati-va de copii odata cu ei!

GALERIA FOTO CURSURI ACTORIE

2010-09-21T03:14:00.000-07:00

GALERIA FOTO EVENIMENTE COPII

2010-08-18T08:39:00.000-07:00

Oamenii mari sunt intotdeauna cu-minti

2010-03-27T01:11:00.000-07:00

Marturisesc aici, de fata cu stelele si copacii, ca maestrii mei desavarsiti sunt copiii. Copiii de grupa mica. De cate ori ii vad, fac ei ce fac, ca eu raman in mirare. Voi aseza pe hartie (cateodata alb inseamna hartie) cateva mirari, inspre posibila bucurie a cititorului.

Cea mai frumoasa amenintare.
- Daca indraznesti sa te mai atingi de locomotiva mea …te iubesc!
Asteptam sa se corecteze. Sa spuna :”Am gresit, voiam sa spun: te urasc sau te snopesc. Imi retrag iubirea, nu am gasit rima potrivita”:))
Fireste, Bogdan a tacut. Spre fericirea mea.

Despre spiridusi, numai de bine…
Bogdan si Sasha au o discutie serioasa.
-Eu stiu foarte multe despre spiridusi, zice Bogdan. Au niste caiete pe care noteaza tot ce fac copiii. Stiu sigur de la doamna care-i face unghiile lu`mama (sau invers: doamna careia mama ii face unghiile; iertare, Bogdan)
-Dar ce fac oamenii mari nu se noteaza? intru eu neinvitata in discutie.
-Nu, zice Sasha prompt, oamenii mari sunt totdeauna cuminti.
-Cum adica sunt cuminti?
-Adica nu se bat. Si nu vorbesc urat.
Prin urmare, va rog, oamenilor ce va socotiti mari, nu o dezamagiti pe Sasha.

Fereastra adevarata.
De data aceasta, copiii sunt de scoala primara. Ne jucam de-a roboteii.Adica: sculare, spalare,imbracare,servici,acasa, spalare, culcare…Cam ce face omul zilnic automaticeste in majoritatea cazurilor. Copiilor le place foarte tare jocul. Automatul face lucrurile din ce in ce mai repede si incepe sa sara unele activitati pana se rezuma la sculare-culcare. La un moment dat se intampla ceva. O bataie puternica din palme si subiectul “se trezeste”. Muzica se schimba. Omul se descopera, ca si cum se vede pentru prima data. Deschise fereastra si primeste aerul de afara cu nesat (de cand nu am mai folosit cuvantul!) Totul se mimeaza. Insa, surpriza mare! Copiii nu vor sa deschida fereastra imaginara, ci pe cea adevarata. Se bulucesc cu totii sa inspire aerul de afara. Le strig: Ne imaginam fereastra! In timp ce ma incearca lacrima de dragul lor. Cum nu ma asculta ei, cata urgenta in primirea aerului de parca il cunosc pentru prima oara! Rand pe rand, au refuzat sa se prefaca a deschide fereastra.
Si ma gandeam: cand voi fi si eu asa de indaratnica, sa deschid fereastra adevarata?

(Ligia Tonita)

Te spun!

2010-03-27T01:07:00.000-07:00

- Ai adus papusile?
- Mie sa-mi dai Zana!
- Ba mia o sa-mi dea Zana!
- Eu o vreau, le acopera Sasha pe toate, dupa ce pune stapanire pe sediul papusilor.
Din rucsac iese Iepurele (foarte posibil sa fie chiar iepurele lui Nichita cel iesit din tabla) si declara:
- Zana zice ca nu vine, ca daca nu va puneti de acord ea nici nu are de gand sa apara.
- Bine, bine, se decide Sasha fulgerator. Alexia e prima ca e cea mai mica, Cosmina a doua si eu a treia…
Se dau oaresce semne de multumire, numai ca numarul doi sa fie neaparat numarul unu! Dupa o prealabila plonjare in rucsac in interes de consultari, Iepurele anunta ca situatiunea ramane neschimbata:
- Nu vrea. Zice ca pana nu se face armonie, nu vine.
Cosmina se uita incruntata direct in ochii lui de plastic si striga:
- Te spun la Doamne-Doamne!
- Ba eu te spun, sare de colo Iepurele cu pantalonii foarte verzi.
- Atunci te spun la Georgeta.
- Si eu!…Cine e Georgeta?
- Georgeta care ne face de mancare.
Daca nu se baga Sasha, salvator, cu explicatiile curios de rabdatoare pentru mintea ei in neastampar, Cosmina m-ar fi spus la tot universul.
Dar ce bucurie sa fii “spus” la Dumnezeu!
Mai conteaza pentru ce?
(Ligia Tonita)

Fetita care poate schimba lumea

2010-03-27T01:03:00.000-07:00

Pe la 20 de ani, cand inca ma pasiona numaratul de varste, imi parea ca am o datorie in a schimba lumea. Cum ca eu, cocotata in varful varfului varfului, trebuie sa fac lumii un pustiu de bine si sa o luminez…Apoi m-a atins, vai, intelepciunea de a admite ca sunt prea mica pentru o misiune asa de miscatoare…Apoi nu mai era nimic. Doar mă uitam. Zambeam cand auzeam pe ici colo, un glas care-si asuma schimbarea de directie a universului. Imi aminteam de 20 de ani.
Toate pana la Nuca. Nuca avea 3 ani. Vai, o sa-mi strigati, Nuca nu se pune, ca ea nu se constientizeaza ! Nuca se pune. Am zis !Si-acum sa incercam sa desfacem ghemul povestii (cand spui « poveste », cineva undeva se relaxeaza ) : o grupa cu mulţi, prea mulţi baietei de gradinita, vrea sa faca un spectacol. Ma corectez : eu vreau sa fac un spectacol, ei nu prea vor. Au un neastampar al lor care, probabil, vine de departe anume sa-mi demonstreze mie ca nu am si nu am avut vreodata o farama de autoritate in vene. De aceea, la repetitii, pana se adunau piticii sa-si descopere pe Alba ca Zapada, se pierdeau în genere, vreo zece clepsidre…alte zece pana o bagau in seama la intoarcerea de la munci – putea ea sa stea mult si bine lungita acolo, jucandu-se de-a lesinul. Nu mai descriu tabloul, pentru ca nu tin cu tot dinadinsul sa starnesc aici compasiunea cuiva.Ideea e ca, printre pitici, era Nuca. Nuca nu spunea multe. Insa, atunci cand venea ea, armonia se instala brusc. Chipurile celorlalti copii se faceau pe loc oglinzi ale ei. Ca si cum Nuca avea o putere magica. Dar nu facea nimica. Ea doar era. Ea este. Atat. Si lumea se schimba in jurul ei.
Cum a iesit spectacolul ? Nu cum am vrut eu, bineinteles. Piticii nu au incercat emotii notabile la vederea rochitei extra-super-cool carata de Alba tocmai de la Disneyland-ul frantuzesc, ci la vederea marului de plastic, asa-zis otravit, adus din acelasi loc indepartat. Ca urmare, in loc sa ia aminte de starea gravissima in care se afla amica lor, piticii s-au repezit pe rand sa « muste » din boala de mar si sa se intinda, rand pe rand, rapusi, la sol. Au reiesit deci, sapte plus una victime…De aia zic, mai bine sa nu vrei, ceva va veni sa te surprinda cum nici cu gandul n-ai gandit.
Cat despre minunea cu nume de nuca, derivata de la Irina (si daca nu -i punem nume, vai ce gasim !) ii multumesc aici ca m-a facut sa vad cum se schimba lumea.

(Ligia Tonita)

MAKTUB - pastile de intelepciune

2009-12-12T11:41:00.000-08:00

Decizie. Acest ceva pentru care lumea a fost suspicioasă vreme îndelungată. Cîte sînt lucrurile pe care sîntem incapabili să le facem din lipsă de hotărîre, şi cîte pentru că sînt riscante? Un exemplu de lucru greşit interpretat ca “lipsă de hotărîre”: a vorbi cu necunoscuţii. Fie o conversaţie, un simplu contact sau un salut, foarte rar vorbim cu necunoscuţii. Şi spunem întotdeauna că e mai bine aşa. În acest fel sfîrşim prin a nu fi de ajutor şi a nu fi ajutaţi de Viaţă. Distanţa ne face să părem importanţi şi siguri de noi înşine. Dar, de fapt, nu permitem ca vocile îngerilor noştri să se manifeste prin cuvintele celorlalţi .

Un pustnic bătrîn fu invitat la curtea celui mai puternic rege al acelor vremuri. “Invidiez un om sfînt care se poate mulţumi cu atît de puţin,“ spuse regele. “Eu invidiez pe Maiestatea Voastră, care se poate mulţumi chiar şi cu mult mai puţin decît am eu,” răspunse pustnicul. “Ce vrei să spui? Întreagă ţara aceasta îmi aparţine,” spuse regele jignit. “Exact,”spuse călugărul. ”Eu am muzica sferelor celeste, am rîurile şi munţii din toată lumea. Am luna şi soarele, pentru că eu îl am pe Dumnezeu în inima mea. Maiestatea Voastră, însă, nu aveţi decît regatul”.

Un explorator, un om alb, nerăbdător să ajungă la destinaţia sa din inima Africii, promise hamalilor o plată suplimentară dacă menţin un ritm mai alert. Pentru cîteva zile merseră mai repede. Într-o zi, însă, pe neaşteptate, puseră jos bagajele şi se aşezară pe pămînt. Nu avea importanţă cîţi bani le erau oferiţi, refuzau să mai meargă. Cînd, într-un final, exploratorul întrebă de ce se comportă astfel, îi dădură următorul răspuns: “Ne mişcam atît de repede încît nu mai ştim ce facem. Acum trebuie să aşteptăm ca sufletele noastre să ne ajungă din urmă.”

Nu încerca întotdeauna să fii coerent. La urma urmei Sfîntul Pavel a spus “Înţelepciunea lumii e nebunie în ochii lui Dumnezeu”. Să fii coerent e ca şi cum ţi-ai pune o cravată care se asortează cu ciorapii. Înseamnă să ai mîine aceleaşi opinii pe care cineva le are astăzi. Şi mişcarea planetelor? Unde e? Aşa cum nu faci rău altora, schimbă-ţi părerea din cînd în cînd. Ai curajul să te contrazici pe tine însuţi fără să te simţi stînjenit. Este un drept al tău. Nu contează ce cred alţii – pentru că aşa văd ei lucrurile, în orice caz. Aşa că fii calm. Lasă universul să meargă înainte. Descoperă bucuria de a te surprinde pe tine însuţi. “Dumnezeu alege lucrurile nebune de pe pamînt pentru a-i stînjeni pe înţelepţi” spunea Sf. Pavel.

Foloseşte-te de fiecare binecuvîntare pe care Dumnezeu ţi-a dat-o astăzi.O binecuvîntare nu poate fi păstrată. Nu există nici o bancă unde putem depozita binecuvîntarile primite şi să le folosim cînd vedem o ocazie.Dacă nu le foloseşti, sînt iremediabil pierdute.Dumnezeu ştie că noi sîntem artişti creativi cînd intră în vieţile noastre.Într-o zi ne dă lut să sculptăm, în alta pensule şi pînze sau un creion.Dar noi nu ştim să folosim lutul pentru a picta sau creionul ca să sculptăm.Fiecare zi are miracolul său.Acceptă binecuvîntările, lucrează şi creează micile tale opere astăzi.Mîine vei primi altele.

Mănăstirea de pe malul rîului Piedra este înconjurată de o vegetaţie splendidă - este o adevărată oază în mijlocul cîmpurilor sterpe din acea zonă a Spaniei. Acolo micul rîu devine un curent magnific şi se împarte într-o mulţime de cascade. Călătorul se plimba prin împrejurimi ascultînd muzica apelor. Pe neaşteptate o grotă din spatele unei cascade îi atrage atenţia. Studiază pietrele roase de vreme şi studiază cu atenţie formele plăcute create cu răbdare de natură. Şi găseste un vers al lui R. Tagore scris pe o placă: “Nu un ciocan a făcut pietrele atît de perfecte, ci apa – cu dulceaţa sa, cu dansul şi sunetul său.”Acolo unde forţa poate doar să distrugă, delicateţea poate sculpta.

Multe persoane se tem de fericire. Pentru ca astfel de persoane să fie fericite în viaţă înseamnă să schimbe multe din obiceiurile lor – să-şi piardă simţul identităţii lor. Deseori avem rezerve faţă de lucrurile bune care ni se întîmpla. Nu le acceptăm, pentru că ne-ar face să ne simţim datori faţă de Dumnezeu.Gîndim: ”Mai bine să nu bem din cupa fericirii pentru că atunci cînd va fi goală vom suferi cumplit”Din cauza acestei frici de a ne micşora nu reuşim să creştem. Din cauza fricii de plîns nu avem curaj să rîdem.

Nu ai nici un avantaj de cauţi explicaţii despre Dumnezeu. Poţi asculta discursuri superbe dar sînt goale, fără substanţă. La fel cum poţi citi o întreagă enciclopedie despre Iubire fără să ştii cum să iubeşti. Nimeni nu va dovedi că Dumnezeu există. Unele lucruri în viaţă trebuie pur şi simplu trăite –şi niciodată explicate. Iubirea este unul dintre acestea. Dumnezeu – care e iubire – e inexplicabil. Credinţa este o experienţă infantilă, în sensul magic în care ne-a învăţat Isus: Copiii sînt împărăţia lui Dumnezeu”. Dumnezeu nu o să intre niciodată în mintea ta.Poarta pe care o foloseşte este inima ta.

Fiecare lucru din jurul nostru este în continuă schimbare. În fiecare zi soarele străluceşte peste o lume nouă. Ceea ce numim rutină este o zi plină de noi propuneri si oportunităţi. Dar noi nu percepem că fiecare zi e diferită de celelalte. Astăzi, undeva, o comoară te aşteaptă. Poate fi un zîmbet, poate fi o mare victorie – nu are importanţă. Nimic nu e plictisitor, pentru că totul se schimbă constant. Plictiseala nu face parte din lume.Poetul T.S. Eliot scrisa: “Mergi pe multe străzi, întoarce-te acasă la tine şi priveşte fiecare lucru ca şi cum ar fi prima dată.”

Fraza este a lui Pablo Picasso: “Dumnezeu este un artist. El a inventat girafa, elefantul şi furnica. De fapt, nu a căutat niciodată un stil – El a făcut pur şi simplu ce a vrut.”Spune maestrul: “Cînd apucăm calea noastră, ne cuprinde o mare teamă. Ne simţim obligaţi să facem bine fiecare lucru. Dar, din moment ce avem o singură viaţă de trăit, cine a spus că trebuie să păstrăm standardul ‘totul corect?’ Dumnezeu a creat girafa, elefantul şi furnica – de ce trebuie să urmăm un standard? Un standard foloseşte doar pentru a ne arăta cum definesc alţii realitatea lor. Deseori admirăm modelele altora, şi de multe ori putem evita greşelile comise de alţii. Dar pentru a trăi bine, doar noi ştim cum. “

Acestea au fost scrise de violoncelistul Pablo Casals: “Renasc mereu. Fiecare dimineaţă este un moment în care încep viaţa din nou. Cu optzeci de ani în urmă am început prima mea zi în acelaşi fel – dar nu înseamnă că este o rutină. Este esenţial pentru fericirea mea. Mă trezesc şi merg la pian să cînt două preludii şi o fugă de Bach. Aceste bucăţi funcţionează ca o binecuvîntare în casa mea. Dar această practică este şi un mod de a restabili contactul cu misterul vieţii şi cu miracolul de a fi o fiinţă umană. Chiar dacă o fac de optzeci de ani, muzica nu e niciodată aceeaşi – mă învaţă întotdeauna ceva nou, fantastic, incredibil.”

Fratele Ioan se gîndea: “ am nevoie să fiu precum îngerii. Nu fac altceva decît să contemple slava lui Dumnezeu.” În noaptea aceea lăsă mănăstirea şi se duse în deşert. După o săptămînă se întoarse la mănăstire. Fratele care făcea de pază auzi bătînd la poartă şi întrebă cine era. “Sînt fratele Ioan. Sînt flămînd.” “Nu se poate. Fratele Ioan este în deşert. Se transformă într-un înger. Nu mai simte foame, nu mai trebuie să muncească pentru a se întreţine.” “Iartă orgoliul meu,” spuse fratele Ioan. “Îngerii sînt milostivi cu oamenii. Asta e munca lor, ăsta e motivul pentru care contemplă gloria lui Dumnezeu. Eu pot contempla aceeaşi slavă făcîndu-mi munca de zi cu zi.”

Sînt momente în care am vrea tare mult să putem fi de folos cuiva, dar nu putem face nimic. Fie pentru că circumstanţele nu ne permit să oferim ajutor, fie pentru că persoana nu e receptivă la nici o formă de exprimare a apropierii şi sprijinului. Iubirea este întotdeauna. Chiar şi în momentele în care ne simţim inutili, putem să iubim – fără să aşteptăm o recompensă, un tribut sau mulţumiri. Dacă sîntem în stare să acţionăm în acest fel, energia iubirii începe să transforme universul în jurul nostru. Cînd această energie apare, este întotdeauna în măsură să îşi îndeplinească misiunea.

“Sfinte părinte”, spuse un novice părintelui stareţ, “sufletul meu e plin de iubire pentru întreaga lume, şi inima mea poate face faţă oricărei tentaţii. Care e pasul următor?” Părintele îi ceru discipolului să meargă cu el să viziteze o persoană bolnavă care avea nevoie de sfîntul mir. După ce au consolat familia, părintele observă o pereche de pantaloni într-un colţ. “Ce e cu pantalonii aceia?” întrebă. “Sînt hainele pe care unchiul meu nu le-a îmbrăcat niciodată,” spuse un nepot. “A crezut tot timpul că va fi o ocazie ca să-i îmbrace, dar acum au devenit inutili.” “Nu uita acei pantaloni,” spuse părintele discipolului la întoarcere. “Dacă ai comori spirituale în sufletul tău, pune-le în practică acum. Altfel ele te vor abandona.”

Un om venise la un tîrg ca să vîndă nişte vase. O femeie se apropie şi examinează marfa lui. Unele piese nu erau decorate, în timp ce altele aveau desene îngrijite. Femeia întreabă care este preţul vaselor. Spre surprinderea ei, i se spune că preţul este acelaşi. “Cum pot avea acelaşi preţ şi vasele colorate şi cele simple?” întreabă. “Cum poate fi evaluat la fel un vas care a necesitat mai mult timp şi mai multe eforturi pentru a fi realizat?” “Sînt un artist,” spune vînzătorul. “Pot vinde un vas pe care l-am făcut, nu frumuseţea lui. Frumuseţea este gratis.”

Antonio Machado spune: “Suflu după suflu, pas după pas,Căutătorule de drum, nu există drum.Drumul se face mergînd.Mergînd se creează drumul.Şi dacă te uiţi în urmăTot ce vei vedea sînt urmele Paşilor tăi pe care într-o zi Picioarele tale le vor parcurge din nou.Căutătorule de Drum, nu există drum.Drumul se face mergînd.

Filozoful german F. Nietzsche a spus o dată: “Nu se merită să ne petrecem timpul discutînd despre fiecare lucru; face parte din natura umană să greşim din cînd în cînd.”Există persoane care insistă să fie întotdeauna corecte în fiecare detaliu. Deseori nu-şi permit lor înşile să facă greşeli. Prin această atitudine realizează doar frica de a merge înainte. Frica de a face greşeli este poarta care ne închide înăuntrul castelului mediocrităţii. Dacă sîntem în stare să depăşim acea frică, am făcut deja un pas important înspre libertatea noastră.

Un om pios se trezi într-o zi pe neaşteptate deposedat de toate bunurile sale. Ştiind că Dumnezeu l-ar fi ajutat într-un fel, începu să se roage: “Doamne, ajută-mă să cîştig la loterie,” ceru. Se rugă ani în şir dar rămase sărac. Într-o zi muri iar pentru că fusese foarte devotat, merse direct în paradis. Cînd ajunse acolo, refuză să intre. Spuse că trăise toată viaţa după învăţăturile religioase, dar că Dumnezeu nu I-a permis niciodată să cîştige la loterie. “Tot ce ai promis a fost o minciuna,” spuse omul dezgustat. “Am fost întotdeauna gata să te ajut să cîştigi,” răspunse Domnul. “Dar oricît aş fi vrut să o fac, tu nu ai cumpărat niciodată biletul de loterie.”

Toţi avem nevoie de iubire. Iubirea face parte din natura noastră, la fel ca mîncatul, băutul şi dormitul. Cîteodată ne găsim complet singuri admirînd un apus minunat şi gîndim: ‘frumuseţea asta nu are nici o importanţă , pentru că nu am pe nimeni cu care să o împart.’ În acele momente ar trebui să ne întrebăm: de cîte ori ni s-a cerut iubire şi am fugit? De cîte ori ne-a fost frică să ne apropiem de cineva şi să-i spunem clar că îl iubim? Ţi-e frică de singurătate. E ca un drog, ca cel mai rău narcotic. Dacă amurgul nu are nici un sens pentru tine, fii smerit şi pleacă în căutarea iubirii. Să ştii că – la fel ca şi cu alte binecuvîntări spirituale – cu cît reuşeşti să dai mai multă iubire, cu atît vei primi mai multă în schimb.”

Michelangelo a fost întrebat o dată cum face să creeze opere atît de minunate. “E foarte simplu,” răspunse. “Cînd privesc un bloc de marmură, văd lucrarea în el. Tot ce trebuie să fac e să dau la o parte ceea ce nu îi aparţine. Există o operă pentru fiecare dintre noi pe care sîntem destinaţi să o împlinim. Acesta este punctul central al vieţii, şi - nu are importanţă cît încercăm să ne păcălim – ştim cît e de important pentru fericirea noastră. De obicei, opera aceasta este acoperită de ani de frică, vină şi nehotărîre. Dar dacă hotărîm să îndepărtăm acele lucruri care nu ne aparţin, dacă nu avem îndoieli asupra capacităţilor noastre, putem merge înainte cu misiunea care este destinul nostru. Acesta este unicul mod de a trăi cu onoare.”

Viaţa nu înseamna a da sau a primi sfaturi. Dacă avem nevoie de asistenţă, e mai bine să vedem cum rezolvă – sau nu reuşesc să rezolve –ceilalţi probleme lor. Îngerul nostru e întotdeauna prezent, şi deseori foloseşte buzele cuiva pentru a ne spune ceva. Dar de obicei ne ajunge în mod întîmplător, în general în momentul în care – dacă sîntem atenţi - preocupările noastre ne împiedică să vedem miracolul vieţii. Trebuie să permitem îngerului nostru să ne vorbească în modul în care reuşeşte cel mai bine – cînd consideră necesar. Sfaturile sînt o teorie a vieţii – şi practica e deseori cu mult diferită.

In epistola către Corinteni, Sfîntul Pavel ne spune că blîndeţea este una din caracteristicile iubirii.Să nu o uităm niciodată: iubirea este blîndeţe. Un suflet rigid nu permite mîinii lui Dumnezeu să-l modeleze după dorinţele Sale. Călătorul era pe o stradă îngustă din Spania, cînd văzu un om întins pe un pat de flori. “Nu strici florile acelea?” întrebă călătorul. “Nu,” răspunse omul. “Încerc să iau un pic din delicateţea lor.”

(Paulo Coelho, Maktub)

Atelier de teatru: Cel mai frumos peisaj

2009-10-25T09:45:00.000-07:00

CEL MAI FRUMOS PEISAJ DIN LUME

Astăzi ne-am jucat de-a poveştile : se ia un început de poveste, se împarte la copii frumoşi şi vedem ce iese. Fiecare copilaş inventează o continuare şi-şi construieşte propria poveste. Uitaţi ce au imaginat copilaşii mei, pornind de la câteva linii :

TRAIA ODATA UN PICTOR. INTR-O ZI, EL LUA HOTARAREA SA PICTEZE UN PEISAJ. CE FEL DE PEISAJ ? UNUL CARE SA FIE CEL MAI FRUMOS DIN LUME. DOREA CA TABLOUL LUI SA REPREZINTE UN RAU, SOARELE SI NORII, IAR LANGA DRUM SA CREASCA O FLOARE DE PAPADIE. S-A DUS PICTORUL LA RAU. S-A ASEZAT PE MAL SI…

… « şi a constatat că nu era nimic din ce voia el. Nici măcar o păpădie. Dar o fetiţă care avea un abecedar în mână, îl întrebă :
- Nu vrei să pictezi abecedarul meu ? întrebă fetiţa.
- E o idee minunată ! Mulţumesc !, răspunse pictorul.
In timp ce picta abecedarul, trecu o fată cu un păr foarte lung şi frumos, încât se hotărî să picteze câte ceva frumos sau special. Aşa că a pictat şi părul acela lung. Desigur avea nevoie de o faţă. A aşteptat, dar nimeni nu venea. In sfârşit, după o jumătate de oră, veni o fată cu un băiat care se sărutau. Când fata a închis ochii ei albaştri, părea că visează ceva extraordinar. Aşa că a pictat faţa. Desigur avea nevoie şi de nişte buze neobişnuite. Trecu pe acolo un băiat cu buze foarte groase, verzi. Le pictă. Un corp mai ciudat nu găsea, aşa că pictă corpul lui. Nu ştia cum să facă picioarele. Găsi o bandă desenată aruncată pe jos. La pagina la care era deschisă revista, era un stihman cu picioare de băţ. Ce credeţi că i-a ieşit ? O fată cu un abecedar în mână, cu păr lung, buze verzi, corp normal şi picioare subţiri. Era puţin ciudat,dar frumos pentru pictor. Pictorul îl considera cel mai frumos desen din lume.
In final, el adaugă sşi un râu, soarele, norii şi o păpădie. Aşa a amestecat ideile şi a ieşit un peisaj extraordinar. »

(Ioana Turcescu, 9ani)

… « şi l-a impresionat un alt peisaj cu diferite culori lângă râu. Atunci, pictorul nu putea alege între cele două personaje. Pictorul, a doua zi pictă un ceas şi spuse :
- Când voi muri, aceasta va fi capodopera mea.
Peste douăzeci de ani, pictorul era foarte bătrân, dar până atunci el pictase cele două tablouri şi după ce le pictase, a doua zi murise scriind testamentul şi aşezându-l lângă tabloul cu ceas pe care îl făcuse acum douăzeci de ani. »

(Mara Ghencea, 9 ani)

« …din apa limpede a început să se audă un zgomot ciudat. Pe măsură ce timpul trecea, zgomotul creştea, devenind asemenea unui vuiet puternic. Ingrozit, pictorul îşi luă şevaletul şi se ascunse după un copac uriaş. Văzu cum din râu apare un peşte zburător. Acesta, cum atinse iarba, se transformă într-o zână minunată îmbrăcată din cap până-n picioare cu o mantie aurie. De sub mantie se zărea o coadă de peşte. Zâna găsi o foaie rătăcită din şevaletul pictorului, îşi înmuie coada în apă şi pictă exact ceea ce îşi dorea pictorul nostru.
Mut de uimire, acesta ieşi din ascunzătoarea sa şi o prinse pe talentata zână, mulţumindu-i cu recunoştinţă.
Zâna se bucură nespus că l-a ajutat pe pictor, căci, cu cât ajuta mai mulţi oameni, cu atât putea să scape de coada de peşte. Curând coada se desprinse şi zâna deveni o fată ca toate fetele, bună, harnică şi frumoasă, devenind apoi şi soţia pictorului.
Aşa, pictorul nostru deveni un renumit artist al culorilor şi un preafericit soţ. »
(Matei Bolohan, 11 ani)

« …a început să picteze. La un moment dat, el a văzut un greier. I se părea tare frumos, aşa că, după ce a terminat prima pictură, l-a pictat şi pe greiere. Apoi a văzut şi mai multe animale ale naturii. După ce a terminat toate picturile, a mers acasă şi a făcut un magazin de tablouri. »
(Irina Meleşteu, 7 ani)

« …a început să picteze râul, soarele şi norii, dar tot ce picta prindea viaţă. Soarele vorbea, râul curgea, iar norii se mişcau. A făcut tablouri pentru regi şi regine, iar tablourile lui au fost cele mai frumoase. De atunci a fost cunoscut ca cel mai bun pictor. »
(Andreea Burlacu, 10 ani)

« …s-a uitat în jurul său. Acel râu nu era bun. Era prea plin. Se duce pictorul la alt râu. Nici acela nu era bun. Ave ape mal prea multă iarbă. Se duce pictorul şi la alte râuri : TOATE PROASTE. Aşa că se gândeşte : « O să-mi fac un râu în propria-mi curte. » Sapă pictorul o groapă,, o umple cu apă, plantează iarba pe lângă ea şi o floare de păpădie. Apoi pictează acest peisaj.
« Acum am cel mai frumos peisaj din lume. » »
(Mara Coteaţă, 10 ani)

« …a fixat şevaletul cu multă atenţie. Când a vrut să înceapă tabloul, el a auzit un glas :
- Pictează-mă doar pe mine ! Nu sunt eu cel mai frumos din lume ? spuse soarele, Căldura mea încălzeşte toată planeta.
Când să termine soarele de vorbit, s-a auzit alt glas:
- Pictează-mă pe mine! spuse o păpădie. Sunt o frumuseţe de floare.
- Pictează-mă pe mine! spuse un nor. Sunt ca un rotocol de fum din pipa ta.
- Ba pe mine ! spuse un peştişor. Iţi voi îndeplini trei dorinţe.
- Pictează-mă pe mine !zise râul. Susurul apei mele este ca o melodie, iar tripul meu se unduieşte ca un şarpe.
Pictorul a ascultat cu atenţie.Păpădia, soarele, peştele şi râul au început să se certe. Norul a stat liniştit, iar apoi a spus :
- Staţi ! Să hotărască pictorul.
- Of ! Vă voi picta pe toate. Aşa nu se va certa nimeni, iar tabloul meu va fi şi mai frumos. Cel mai frumos peisaj din lume !
Pictorul a început să picteze.Si acum pictura lui stă într-un muzeu, privit de ochii a mii de oameni. »
(Sorina Stoian, 10 ani)

« …şi-a fixat şevaletul, iar după aceea a început să picteze.
Un peştisor i-a zis :
-Pictorule,vrei să mă pictezi pe mine ?
Pictorul nici nu a spus bine că vrea să picteze peştişorul, că imediat soarele a spus :
- Pictează-mă pe mine, pictorule!
- Nu ştiu ce să spun!
Cerul a întrebat şi el:
- Vrei să mă pictezi pe mine?
- Nu ! Stiţi ce o să fac ? O să vă pictez pe toţi ! Pe tine,peştişorule, o să te pun într-un râu, iar pe tine,soare, o să te pun lângă cer.
Tabloul pictorului este şi azi în muzeu. »
(Ioana Macaşoi, 11 ani)

Atelier de teatru: 5 cuvinte si-o poveste

2009-10-24T09:06:00.000-07:00

Fularul magic

A fost odata ca niciodata o printesa numita Melisa. Ea era inchisa intr-un turn la marginea orasului de Calindor, un elf rau care o furase de la parintii sai. Ea era trista, iar singura sa prietena era veverita Tina care locuia in copacul de langa turn si din cand in cand ii mai aduce Melisei alune si afine din padure. Cele doua sunt foarte bune prietene si vorbesc in fiecare seara. Intr-o zi, Calindor ii aduse printesei cinci saci plini fiecare cu lana si a pus-o sa croseteze un fular lung care sa ii tina cald lui atunci cand va veni iarna. Imediat ce Calindor pleca pleca, melisa o chema pe Tina si ii spuse:

- Ma apuc sa crosetez fularul, iar atunci cand va fi gata, o sa il lasam in jos si o sa fugim in parcul statuilor. Acolo este o poarta magica, care duce spre taramul meu. Esti de acord?

- Desigur, dar eu unde o sa locuiesc?

-Cu mine in castel! Mama, tata, eu si surorile mele o sa te ingrijim si o sa te iubim. Si o sa ne plimbam amandoua cu iahtul regal pe Oceanul Indian. O sa ne distram de minune. Deci esti de acord? Te rog spune da!

- Bine, sunt de acord, dar acolo aveti copaci si veverite?

- Desigur, si acolo mai am o gramada de animale si o umbrela magica ce te duce unde vrei tu in viitor.

- Si atunci de ce nu o folosesti acum?

- Pentru ca e la mine in palat. Gata, am terminat fularul, hai sa fugim, Calindor doarme.

Atunci au plecat amandoua si au ajuns in care locuiau parintii Melisei.Amandoua au fost foarte fericite, iar povestea s-a sfarsit si am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa. Si am incalecat pe-o capsuna si v-am spus o mare si gogonata minciuna.

(Cristina Melinceanu,11ani)

Fantana magica

Traia odata un imparat care avea trei baieti. In gradina imparatului era o fantana la care nu puteai sa ajungi. Baietii cei mai mari au incercat,dar au esuat.Al treilea a incercat si el. A ajuns in zbor in gradina palatului, pe spatele unui dragon. Odata ajuns, s-a facut nevazut dupa un scaun de langa fantana. Soarele si luna stateau impreuna pe cer. Cand fiul cel mic a incercat sa atinga fantana, aceasta a intrat in pamant. Bietul baiat a ramas trist. Munca lui nu a fost rasplatita cu nimic.
(Octavian Manea, 13 ani)

"TEATRUL DE VACANTA" la Dumitresti

2009-08-01T08:01:00.000-07:00

In colaborare cu prof.Ofelia Voicu (Colegiul Tehnic "Edmond Nicolau"Focsani,Vrancea) si prof. Mariana Dragomir (Dumitresti, Vrancea), Teatrul Momo a desfasurat proiectul TEATRUL DE VACANTA, in perioada 6-18 iulie 2009, avand ca participanti frumosi si activi , copii si adolescenti de la Scoala Dumitresti, judetul Vrancea. Proiectul s-a finalizat cu spectacolul "RASUL DIN PALMA SI ALTE POVESTIRI DE SUFLET", dupa Bruno Ferrero.

Atelierele de teatru, pantomima si clownerie(actor indrumator Ligia Tonita) si de creatie literara (prof.indrumator Ofelia Voicu) nu au urmarit performanta in teatru si literatura, ci s-au dorit a fi un mijloc simplu de manifestare, deschidere si ascultare a fiecarui suflet. Se crede uneori, in mod eronat, ca teatrul tine de crearea unei imagini, de puterea de a se arata pe sine cat mai "rotund". Ce incantare sa afli ca de fapt, lucrurile sunt mult mai simple. Si, tocmai de aceea, mai greu de acceptat. Insa pentru copii nu e atat de dificil. Cel putin pentru copiii pe care noi i-am cunoscut la Dumitresti. Sunt puri si adevarati. Si convingerea noastra adanca este ca nu au nevoie de "binefacerile" lumii super...aglomerate cu produse stralucitoare, care iti transmit arogant ca ele te fac om intreg.

Asa ca...aplauze, va rugam, pentru: Anda Alexandra Chelaru, Lacramioara Chiru, Luminita Cocoasa, Crina Dogaru, Raluca Duta, Madalina Galoiu, Catalina Lal, Camelia Lazaroiu, Ana-Maria Leopea, Loredana Muscocea, Andreea Neculai, Mihaela Nedelcu, Alina Pupaza, Cristina Pupaza, Elena Stanila si Cristina Trandafir. A fost o bucurie sa ii cunoastem!

COPIII AU CUVANTUL

2009-06-30T23:54:00.000-07:00

"Inima mamei mele este larg deschisa, de aceea nu are nevoie de cheie"(Clara,4ani)

Lea ii spune bunicii sale,care noaptea nu vede prea bine:"Uita-te la stele si apoi o sa vezi"(Ludivine,3ani)

Dupa ce iesise la o plimbare cu tatal ei, la caderea serii: "Mamico,mi-a placut sa plimb stelele cu tata."(Audrey,2ani)

Lui Loic ii umbla, probabil, prin minte, o melodie. Deodata, cu un aer surprins,ii spune tatalui:"Tata, creierul meu canta!" (Loic,4ans)

Matusa lui Cyrielle ii vorbeste in soapta, sa nu o deranjeze pe sora care citeste, insa Cyrielle nu intelege nimic: "Dar vorbeste cu vocea de afara!" (Cyrielle,5ans)

"Dragostea este atunci cand dintr-un sarut se fac stele in cap."(Magalie,6ans)

"Dragostea este atunci cand Mama gusta din cafea Tatei ca sa fie gustoasa."(Julian,4ani)

"Pentru ce traim?...Am gasit: ca sa iubim! " (Antonin,8ani)

PREZENTare

2009-06-19T09:29:00.000-07:00

LIGIA TONITA, actrita

Am crescut. Am cautat. Nu am gasit. Unul cate unul, bifam lucrurile pentru care nu trebuie sa pierdem timpul…si tot cautam…Printre copii, esti cel mai aproape… iti pastrezi prospetimea cautarii. Copiii sunt inspre aducere-aminte de tine….ori sine… Multumesc tuturor copiilor care au ras pana au cazut de pe scaunel, care au venit dupa spectacol si au spus: “Este cel mai frumos lucru pe care l-am vazut in viata mea(o viata de 3-4 anisori)!”, care mi-au dat in dar, impaturite, trei flori, un soare si iarba verde in triunghi…care intreaba despre Cenusareasa “Cine-i domnisoara?”…care plang pentru ca papusica lor nu joaca si ea in piesa…Am patit la un spectacol sa nu mai simt greutatea papusilor pe care le manuiam…eram aproape de starea de zbor…Pentru ca ei, copiii, iti construiesc locul in care tu sa intri, sa te descoperi si sa te asezi cuminte pe marginea patului: “Ce cald e aicea,la voi!” Spui si nu-ti mai vine sa pleci. Ramai asa, agatat de cer, intr-o doara.

Clovnule draga...

2009-06-19T01:40:00.000-07:00

Daca nu rade nimeni la glumele dvs, intrebati de Cella. Are ea un mecanism secret, de permanenta buna -dispozitie. Daca nu reusiti sa va intalniti cu Cella, atunci nu mai ramane decat sa cititi randurile de mai jos, scrise de manuta ei. In afara de secretul valoros al increderii in sine, e foarte posibil sa redescoperiti emotia literelor scrise in cerneala. Amintiti-va de inceput si bucurati-va! Multumim, Cella Constantinescu(7ani):

Ingerii pazitori ai copiilor

2009-06-18T01:28:00.000-07:00

Acesti îngeri pazesc si ocrotesc tot ce e tânar si nou în viata, mai ales nou-nascutii. Ei vegheaza asupra a tot ce începe sa creasca si cere, prin urmare, mai multa grija, iubire si hrana. Au rolul de a veghea si proteja toti copiii, dar ocrotesc si copilul nostru interior, care asteapta de atâta timp sa fie iubit si alinat; ei supravegheaza tot ceea ce începem în viata, înnoindu-ne prospetimea si eterna tinerete.
Acesti îngeri protectori, care vegheaza asupra tuturor sufletelor nou venite în aceasta viata terestra, ajuta în aceeasi masura tinerele mame si copiii lor în momentul nasterii. Ei ghideaza persoanele care se ocupa de bebelusi si de copii. Fiecare nou-nascut si fiecare copil este binecuvântat, protejat si iubit de acesti îngeri.
Acesti îngeri vegheaza si asupra tuturor începuturilor, noilor proiecte sau legaturi afective între fiinte. Îi ajuta pe cei vulnerabili, aducând hrana si sprijin fiintelor fragile spre a câstiga în forta si energie. Ei binecuvânteaza orice noua întreprindere, asupra careia vegheaza cu mare grija.
Rugându-ne îngerilor păzitori ai copiilor, noi îi multumim vietii si ne bucuram de miracolul nasterii. Vom putea obtine inspiratie si ajutor pentru tot ceea ce a ramas blând în noi. Putem sa atragem aceasta binecuvântare asupra familiilor noastre, prietenilor, colaboratorilor si chiar aupra oamenilor pe care îi întâlnim pe strada.
Îngerii păzitori ai copiilor ne permit sa recunoastem acest copil interior care se simte singur si neglijat. Ei grabesc vindecarea ranilor profunde cauzate de lipsa afectiunii sau, dimpotriva, de excesele afective. Îi putem invoca pentru a linisti amintirile dureroase ale trecutului si pentru a regasi pacea sufleteasca. Ei ne ajuta sa ne deschidem, sa ne fortificam si sa ne regasim echilibrul necesar în existenta noastra.
Cinstesc pretiosul copil care se afla în mine; încurajez si ocrotesc fiecare nou început.

(preluare de pe http://www.lumeaingerilor.ro/ )

ILUZII

2009-06-17T12:17:00.000-07:00

Extrase din ILUZII, de Richard Bach:

*Esti condus pe parcursul vietii de catre fiinta interioara inteleapta,jucausa fiinta spirituala,
care este Sinele tau real.

*Nu intoarce spatele viitorului posibil inainte de a fi sigur ca nu ai nimic de invatat de la el.

*Esti intotdeauna liber sa te razgandesti si sa alegi un viitor diferit,sau un trecut diferit.

*Nu exista un lucru pe care sa-l numesti problema,
care sa nu poarte un dar pentru tine in mainile sale. Cauti problemele deoarece ai nevoie de darurile lor.

*Legãtura care uneşte adevãrata ta familie nu este una de sînge,
ci de respect şi bucurie pe care fiecare le aduce în viaţa celuilalt.
Rareori membrii aceleiaşi familii cresc sub acelaşi acoperiş.

*Imaginează-ţi
Universul frumos şi just şi perfect,
Apoi fii sigur de un lucru:
Sinele şi l-a imaginat puţin mai bine decât ai făcut-o tu.

*Un nor nu ştie de ce se deplasează exact în direcţia în care se deplasează şi cu viteza cu care se deplasează,el simte un impuls…acesta este locul în care trebuie să merg acum.Dar cerul ştie motivul şi modelele din spatele tuturor norilor,şi tu vei şti de asemenea, atunci când te vei ridica pe tine însuţi suficient de sus pentru a vedea dincolo de toate orizonturile.

*Nu ţi se da niciodată o dorinţă fără a ţi se da de asemenea puterea de a o face să devină adevărată. Totuşi s-ar putea să trebuiască să munceşti
pentru ea.

*Lumea este caietul tau de exercitii, în paginile căruia tu îţi faci adunările.Ea nu este reală,cu toate că tu poţi să exprimi realitatea acolo dacă doreşti. Eşti de asemeni liber să scrii nonsensuri,sau minciuni,
sau să rupi paginile.

*Pacatul originar este de a limita Sinele. Nu face aceasta.

*Fiecare persoană,toate evenimentele vieţii tale sunt acolo deoarece tu le-ai atras acolo. Ce vei alege să faci cu ele, depinde de tine.

DUREREA DE DINTI

2009-06-17T09:41:00.000-07:00

Ingerasul meu
fii mereu lumina
drumul meu cu tine
fie-mi o poveste
despre cum bunica

seara, dupa sobă,
din degete calde
însiră spre mine
cărări de iubire

Eu sunt o mamica. Si vreau sa va spun o poveste adevarata, despre mine si copilul meu. Nu imi doresc sa va trezesc amintiri neplacute, dar se poate sa va fi durut vreodata maseaua. Da?… Atunci stiti cam cum e… Dar daca v-ar durea câteva zile în şir? Asa era cu copilul meu!Zile în sir, nopti de-a rândul. Sufletul meu plângea mai tare decât ochişorii lui. Nu mai aveam ce sa-i dau, nu îi mai trecea cu nimic. Plângeam si eu, plângea si el… A treia noapte, plângea în somn, pentru ca era foarte obosit si nu mai putea tine ochisorii deschisi.I-am luat capul in miinile mele, i-am cuprins obrajii fierbinti de durere si nesomn si am rugat îngerul sanatatii sa ma ajute.Nu inţelegeam de ce nu îi trece, de ce trebuie sa îl doara asa de mult.Am vorbit cu Dumnezeu, cu îngerasul lui alaturi. I-am zis - Doamne, Te rog sa îi dai somn cu vise frumoase, Te rog sa îi dai o noapte linistita. Si Te mai rog sa-mi dai mie durerea, eu pot sa o duc, pot sa o înteleg. El este prea mic. Asa, cu îngerasul lui, m-am rugat câteva minute în sir. S-a auzit un suflu usor, cel mai frumos oftat pe care l-am auzit vreodata. Copilasul meu dormea…Visa frumos…Dragi copii, din clipa aceea, pâna spre dimineata, m-a durut o masea ca niciodata în viata mea.Si stiţi ce?A fost cea mai grea si mai placuta durere.
Pentru că, lânga mine, copilul meu dormea şi visa frumos…

Florentina TONITA

LINISTEA VORBESTE

2009-06-16T11:20:00.000-07:00

Extrase din LINISTEA VORBESTE, de Eckhart Tolle:

· Priviti la un copac, o floare, o planta. Permiteti atentiei voastre sa priveasca la ele. Vedeti cat de linistite, si cat de adanc inradacinate sunt ele in Fiinta. Lasati natura sa va invete linistea.
· Cand va uitati la un copac si ii percepeti tacerea, deveniti si voi linistiti. Astfel va conectati cu el la un nivel foarte adanc. Si veti simti ca sunteti una cu acel lucru pe care il observati in interiorul vostru si prin aceasta pace totala pe care o traiti. Sa va simtiti una cu toate aceste lucruri - asta este Iubirea.
· Fiti doar atenti la spatiul liber dintre doua ganduri, spartura, intinderea de liniste dintre cuvintele unei conversatii, sau dintre notele unei bucati muzicale de pian sau flaut, sau fiti atenti la pauza dintre inspiratie si expiratie.
· Este linistea numai absenta zgomotului si a continutului? Nu, este insasi inteligenta divina – constiinta din spatele lucrurilor din care se naste fiecare forma. Si cum ar putea fi ea separata de cine sunteti voi, in esenta? Forma care credeti ca sunteti voi, vine chiar din aceasta inteligenta nelimitata si este sustinuta de ea.
· Cand va uitati la un copac sau la o fiinta umana in liniste, cine credeti ca priveste? Ceva mult mai adanc decat persoana. Constiinta fara limite, ea insasi priveste la propria ei creatie.
· In Biblie, se spune ca Dumnezeu a creat lumea si a vazut ca este buna. Asta este ceea ce tu vezi cand privesti din starea de liniste, fara ganduri.
· Cand esti plictisit, atunci poti sa satisfaci foamea mintii luand o revista, dand un telefon, sau butonand televizorul, navigand pe internet, mergand la cumparaturi, sau si asta nu este nenormal, transferand sentimentul de lipsa si nevoia mintii de mai mult, la corp, indopandu-l regulat cu mai multa hrana. Sau poti sta asa, plictisit, adunandu-te si doar sa observi cum este cand esti plictisit, odihnindu-te si doar sa observi. Si stai asa in repaos. Atunci cand aduci constiinta in aceasta traire, deodata, apare un spatiu si o liniste, asa cum stai tu acolo. La inceput mai putina, dar odata cu cresterea sentimentului interior de spatiu, senzatia de plictiseala va incepe sa diminueze din intensitate si din semnificatie. Asa ca… chiar si plictiseala va poate invata cine sunteti si cine nu sunteti voi.
· Si atunci veti descoperi ca un om plictisit nu este ceea ce pare a fi. Plictiseala, mania, intristarea, sau teama nu sunt ceea ce sunteti voi in esenta. Ele sunt conditionari ale mintii umane. Ele vin si pleaca.
·Simte energia din interiorul corpului tau. Atunci imediat zgomotul mental incetineste si pana la urma inceteaza. Simte aceasta energie in bratele tale, in picioare, in abdomen si in pieptul tau. Doar simtiti viata care sunteti, viata care anima trupul.
· Atunci corpul vostru devine, am putea spune ousa deschisa spre un sentiment adanc de viu care este in spatele emotiilor fluctuante si a gandirii voastre.
· Creatiile artistice, sportul, dansul, invatatul, consilierea – tot ce este mai bun in orice stiinta se obtine in momentul cand mintea ganditoare nu mai este deloc implicata, sau are doar un loc secundar. Atunci, o putere si o inteligenta infinit mai mare decat voi si totusi una in esenta cu voi, este ceea care se exprima atunci, creand. Si nu mai este un proces de decizie, - de cum sa se faca lucrurile - se intampla numai o actiune potrivita, si voi nu sunteti cel ce o faceti. Maretia vietii este opusul controlului. Numai atunci voi va aliniati de fapt cu aceasta constiinta minunata. In clipa aceea, ea este ceea care actioneaza, vorbeste, sau face ceva. · Adevarul este infinit mai cuprinzator decat poate mintea noastra sa cuprinda. Si niciun gand nu poate cuprinde Adevarul. In cel mai bun caz, poate doar sa indice spre el. De exemplu, se spune: ,,toate lucrurile sunt una”. El este un indicator, nu o explicatie. Sa intelegi aceste cuvinte, inseamna sa simti in adancul sufletului tau, adevarul spre care ele arata.
· La suprafata, pare ca momentul prezent este doar unul din multele momente. Fiecare zi a vietii tale pare sa fie formata din mii de clipe in care se intampla tot felul de lucruri diferite. Dar, daca te uiti mai adanc, nu exista decat un singur moment.Nu este viata doar aceasta clipa?Ea este singurul lucru de care nu puteti fugi si nu ai unde sa scapi de el. El este singurul factor constant din viata noastra. Si nu conteaza ce se intampla! Si nu conteaza nici cat de mult vi se schimba viata! Ci doar un singur lucru este sigur: PREZENTUL! Si daca nu ai unde sa fugi in prezent, atunci de ce sa nu il privesti, si sa ti-l faci prieten.
· Cand te imprietenesti cu momentul acesta, atunci te vei simti acasa, indiferent unde te vei afla. Dar atunci cand nu te simti acasa in prezent, indiferent unde te duci, vei cara cu tine peste tot o greutate – nelinistea.
· De fapt nu esti responsabil de viata pana nu esti cu totul responsabil si atent la cee ce faci acum. Asta pentru ca prezentul este singurul loc unde poate fi gasita viata.
· O simpla dar si radicala practica este: sa accepti orice apare acum, in interiorul sau in afara ta.
· Cand atentia ta se muta in prezent, apare o stare de alerta. Este ca atunci cand te-ai trezi dintr-un vis, visul gandurilor, visul despre trecut si viitor. Este o asa de mare claritate si simplitate. Nu mai este niciun motiv pentru a-ti mai face probleme. Este numai clipa aceasta asa cum este ea.
· In momentul in care intrati in prezent cu atentia voastra, atunci realizati ca intreaga viata este sacra, este un sacru in toate lucrurile pe care le percepeti atunci cand sunteti prezent. Si cu cat traiti mai mult in prezent, cu atat mai mult simtiti simplitatea si profunda bucurie a Fiintarii si sacrul intregii vieti.

COPIII AU CUVANTUL

2009-06-15T12:46:00.000-07:00

INGERASUL MEU

Buna, sunt din Franta. Spune-mi despre religia ta. Bine… Eu vad ingerii, ca formele cu care le seamana sufletul, pe Pamint. Ei pot fi si prietenii lui Dumnezeu, dar si oastea lui. Cind Iisus a fost la scoala, doi ingeri i-au fost profesori- Dar cu formele ingerilor…Daca un om era foarte bun si foarte ager, devine un iepure. Acesta a fost doar un exemplu. Fiecare om, cind moare, asteaptala Portile Raiului. Acolo se intilneste cu Domnul, care hotaraste ce va face mai departe.Dar, acolo, omul nu mai are corp, el are forma sufletului sau. Adica este un inger.

Iarna apelor

Intr-o zi calduroasa de vara, o ambarcatiune a pornit peAtlantic, spre Mexic. Au plecat in iulie, iar peste o luna a pornit o furtuna cumplita, care a ciocnit vaporul de o insula mica, netrecuta pe harta. Cind s-au trezit, mai erau in viata doar trei, din cei 44 de membri ai echipajului. Au stat pe acea insula destul de mult. A venit toamna, dar pentru ca nimeni nu ii salva, cei trei au inceput sa construiasca un mic vapor de lemn.Au pornit imediat la drum.Pe acel mic vapor sensibil, cei trei marinari curajosi se simteau tare neajutorati, iar marele viscol ce se apropia ii speria si mai tare. Au trecut cu greu, vaporul avea deja mari stricaciuni. Ziua urmatoare, au crezut ca pericolul a trecut. Dar ruina lor s-a oprit brusc. Vaporul le era prins in gheata.Atunci gindul i-a parasit pe toti, frica a pus stapinire pe ei. Si daca nu erau ingerasii care sa ia locul gindurilor lor, probabil ca nici Dumnezeu nu ar fi aflat de ei, asa de departe de lume erau. Ingerasii insa niciopdata nu pleaca de linga om, are grija de el ca si cum ar fi copilul lui.Cei trei marinari au adormit…Dar cind s-au trezit, erau in parcul dintara lor natala.Aceasta minune a fost facuta chiar de Dumnezeu si de ingerasii sai.

Renul
De citeva seri, Mos Craciun a vazut ca unul din reni nu era la fel de viu ca inainte. Dimineata urmatoare, un inger l-a chemat peMosul, care a ramas uimit de ce a vazut afara. Renul obosit are un pui. Nimeni nu stia ca puiul are puteri mai mari ca toti ceilalti. Cind a crescut, puiul a incercat sa ajute la tras sania, dar sus i s-a facut frica, asa ca l-au lasat jos. dar el era foarte puternic, asa ca i-a tras pe toti dupa el.
Mosul a desfacut hamurile si l-a lasat sa cada pe o gramada de zapada. Puiul a plecat inapoi spre casa. Asa s-a intimplat 5 ierni la rind.Dar el voia de fiecare data sa mearga, nu pentru ca era obligat, ci pentru ca toti ii erau prieteni. A sasea iarna era sa cada intr-un horn aprins. Gindindu-selaMosul, la reni, la ingeri,la Craciun, a inchis ochii si si-a luat zborul. Asa a observat ce frumos e!De aceea, prietenia sa a fost mai puternica decit indatoririle sale.

Marele Caraiman

Puteţi crede că suntem acum chiar într-un oraş care are doar dealuri şi văi? De ce? Un argument ar fi că suntem la poalele Caraimanului şi a altor munţi mici.Vila în care stăm are cazare foarte bună din al cărei balcon se poate vedea cu uşurinţă marea cruce de pe vârful muntelui. Nu-i mai pronunţ numele, deoarece cred că am făcut acest lucru de prea multe ori, ca să o mai repet din nou. Dar să ne întoarcem la subiect.Mă mir cum pot creşte atâţia brazi pe stâncile abrupte ale giganticului, dar şi mai tare mă miră faptul că ei stau în poziţie perfect verticală.Norii trec prin cruce de parcă s-ar naşte o minune apărând bucată cu bucată. Închipuie-ţi, să fii acolo sus: să simţi norii cum trec pe sub picioarele tale, să vezi lumea de pe cel mai mare munte din România, să treci vârfurile celor mai înalţi brazi. Drumurile îngheţate în întregime sunt abia la jumătatea muntelui. Vă daţi seama cum trebuie să fie acolo sus, în vârf? Nu mă mir că acolo nu cresc nici măcar brazi.Mi-aş fi dorit să ajung în vârf, dar drumul este mult prea abrupt pentru a ajunge. Cred că oamenii au mers cu avionul ca să construiască acea cruce în vârf. Iar dacă nu a fost aşa, doar Dumnezeu o mai putea ridica, deoarece nici un alt echipament nu ar fi putut ajuta la urcarea omului atât de sus.Dar oricum ar fi făcut-o şi oricine ar fi făcut-o, mă bucur că a făcut-o!
CODRIN MOLDOVANU, 11 ani, Botosani

ATELIERE de TEATRU

2009-03-25T22:11:00.000-07:00

Vorbe pentru framantarea limbii!

2009-01-26T22:33:00.000-08:00

*Bucur si Bucura se bucura ca Bucurel e bucuros in Bucuresti.
*Cocostarcarel s-a dus la cocostarcarie sa se descocostarcareasca de cocostarcaroaica lui.
*Fata fierarului fierbe fasole fiarta fara foc fiindca focul face fum.
*Gandindu-ma ca te gandesti/Ca ma gandesc la tine,/Gandeste-te ca ma gandesc/Ca te gandesti la mine.
*Rica nu stia sa zica/Rau, ratusca, ramurica./Dar, de cand baiatu-nvata/Poezia despre rata,/Rica stie-acum sa zica/Rau, ratusca, ramurica.
*Cine a zis ca am zis ca-i zice?Eu n-am zis si nici n-oi zice.Cand voi zice atunci sa zica,C-am zis eu c-am zis ca-i zice.
*Arhiepiscopul din Constantinopol a incercat sa se dezarhiepisconstantinopolizeze
*Un caricaturist a caricaturizat o caricatura. Poti tu sa caricaturizezi caricatura caricaturizata de acel caricaturist?
*Capra neagra-n piatra calca,/Cum o calca-n patru crapa!/Crape capu caprii-n patru/Cum a crapat piatra-n patru!/Capra neagra calca-n clinci,/Crape capu caprii-n cinci/Cum a calcat capra-n clinci./Capra paste langa casa/Capu caprii crape-n sase!/Capra noastra n-are lapte/Crapa-i-ar coarnele-n sapte!/Capra-n piatra a calcat/Piatra-n patru a crapat,/Povestea s-a terminat!
*Un cocostarc s-a decocostarcarit la o decocostarcarie de decocostarcorit cocostarcii.
*Fata fierarului fierbe fasolea fara foc, fiindca focul face fum.
*O gaina porumbaca/In porumbar s-a urcat/In porumbar porumbaca/Tot porumbul l-a mancat.
*Stiu ca stii ca stiuca-i stiuca/Dar mai stiu ca stiuca-i peste/Si ca stiuca se mananca/Si ca stiuca se prajeste.

*Nu-i greu a zice titiridva tidva, da-i greu a destitiridvi titiridvitura titiridvei tidvei.
*Un vultur sta pe pisc cu-n pix in plisc.

IN TARA LUI MOS CRACIUN

2008-12-07T22:02:00.000-08:00

POEZII 1

2008-06-01T00:00:00.000-07:00

LACRIMILE
Mami,
lacrimile sunt toate la fel?

Ar dori ele să fie -mai ales cele de tristeţe
cu cele de bucurie
Şi cum să nu le placă
să se înşire asemeni unor mărgele
la ochişorii căpruişi albaştri ai fetiţelor mele?
Dar eu nu o să le permit
niciodată -mai bine le plâng,
una după alta,
atunci când vreau
să mi se pară că sunt supărată
Mai ales că, uneori,
trebuie să ştii
şi altfel decât tine
cum este să fii.

LUMEA JUCARIILOR
Iată! merg uşor, uşor,
Seara către dormitor
Să nu simtă nici pisica,
Nici tăticu’, nici mămica.

Prin perete-aud: cioc, cioc!
Fac doi paşi şi stau pe loc!
Intru-n cameră apoi
Când petrecerea e-n toi!

O păpuşă bucălată
Face mingi de ciocolată
Şi serveşte generoasă
Jucăriile din casă.

Ursuleţi, pisoi de pluş
Lei, răţuşte, căţeluşi
Toţi dansează, râd, glumesc
Iar eu mirat privesc.

Mă întorc şi bat la uşă
Intru, nu-i nici o păpuşă!
Stau pe rafturi, liniştite,
Jucăriile-adormite!

LA HOTAR DE COPILARIE NEINTREBATA
Mi-e dor de un prieten,
atât,de un prieten care să îmi ţină cerului
de urât,atunci când se întâmplă să mai picure
câte-o stea
în găletuşa de la cişmea

De lungi călătorii cu privirea
spre norii de altădată,mâncându-şi poamele albastre
furate din sân,la hotar de copilărie neîntrebată,
pe căpiţe de fân

Dor de o bucurie,mai ceva decât străvezie,
cu vinişoare de lumină încâlcindu-se,
întotdeauna pe faţă,deseori pe furiş,
în cel mai dulce păienjeniş

De ghicitul în visuri şi de ţinutul
de şase,când linia inimii e întretăiată
de hotărâri curajoase,când rămâi cu speranţa înnodată
de infinit,acolo unde, în fiecare zi,îşi mai serbează dispariţia
câte un copil
fericit.

NOPTI CU SPIRIDUSI
Tati, de ce se face mereu noapte?

Pentru ca îngerii noştri păzitori
să facă între ei schimb de iubire
şi şoapte
Doar noaptea,de pe cea mai apropiată stea
nedescoperită,
câte un spiriduş astronom
în căsuţa lui din viste invită

Uneori,adormiţi cu nasul în flori,
viteji licurici rătăciţi de cete
se trezesc la bătaia speriată a inimii
unei fete

Noapte, copila mea, se face mereu
şi pentru că zilei
îi vine întotdeauna atât de greu
să mai joace în horă
când de braţul ei se prinde
cea de a douăzeci şi patra
oră.

O COPILARIE FRUMOASA
Cât ţine o copilărie frumoasă?

O copilărie frumoasă
ţine cât stelele, mărunţelele,
mişună cereşte prin casă

Cât în povestea vieţii tale
există părinţi şi prieteni adevăraţi,
care nu pot îndura să o vadă
pe Cenuşăreasa cu rochia ponosită,
ori pe Albă ca Zăpada
cu ochii înlăcrimaţi

O copilărie frumoasă
ţine, cu aproximaţie,
cam o veşnicie,
însă numai dacă ai grijă să îi faci,
când mai pierde câte un dinte,
o bucurie

Dar, cel mai mult, fetiţa mea,
ţine atunci când nu trăieşti
în suflet cu dorinţa, ori doar cu teama
că o să creşti.

SA IUBESTI
Ce înseamnă să iubeşti?

Să iubeşti înseamnă să creşti
fără să se piardă ceva
din inima ta

Dacă nu crezi, poţi să te întorci
la anii de dinainte
şi-o să simţi că dragostea unei mame
niciodată nu minte

Să iubeşti, fetiţa mea,
înseamnă să auzi,chiar cu mâinile pe urechi,
de la orice depărtare,
cum ticăie inimile făpturilor mici
într-o Inimă mare

Să înţelegi pe câte limbi bodogăneşte
un ceas
despre timpul nesfârşit al iubirii
care de trăit ne-a rămas

Să iubeşti e basmul cel mai frumos
din cărticelele tale
nemaipomenit ilustrate

Singura poveste pe care,
dacă ai grijă să îţi păstrezi
sufletul de copil,
poţi oricând să o transformi
în realitate.

SUFLET DE COPIL
Mami, ce este sufletul?

- Sufletul o potecuţă spre cer,
un drum fără pietricele pentru înapoi,
dar cu fântâni misterioase
la fiecare alt pas,
e apa vie cu care buzele arse
povestitorul şi le răcoreşte
şi-şi drege, tulburat, ecouldin glas

Umbra legănată de vânt
a păsării încremenite,
de o vrăjitoare, în zbor,
e taina închisă în coaja unui copac,
sâmburele de speranţă
al fructului său pieritor

Sufletul e parfumul neasemuit
de care nici chiar prinţesa florilor
nu se crede capabilă,
căptuşeala catifelată a petalelor
ce-i alcătuiesc, destul de aspru,
veşmântul,e, fetiţa mea,
comoara de frumuseţe şi de candoare
pe dinăuntru.

TARA PARINTILOR CU INIMI DE AUR
Mami, unde este Ţara Părinţilor
cu Inimi de Aur?

E acolo unde roua copilăriei
străluceşte pe toate floriletristeţii
şi bucuriei

Acolo unde, în grădina secretă
a inimii,
o balanţă micuţă
poate să ţină în cel mai duios echilibru
o nucă de cocos
şi o frăguţă

Până la Ţara Părinţilor cu Inimi de Aur,
ai de trecut, nu-i uşor,două ţări:
una de peste treizeci şi ceva de munţi,
alta de peste treizeci şi ceva
de mări

De aceea nu ştiu, zău,
cine s-ar mai încumeta
să bată o cale atât de lungă,în afară de tine
şi de inimioara aceasta - de aur -a ta.

UNDE DOARME SOARELE?
ştim cu toţi că la apus
soarele se lasă dus
spre iatacul de odihnă
de sub orizontul tindă

pătruns de noaptea grea de stele
un gând ascuns mă macină
şi-aş vrea să aflu câte cele
de somnu-i nu-i cu pricină

pe ce-o dormi ? m-am întrebat
pe iarbă nu, căci e păcat
nu cred că vrea s-o ofilească
şi-apoi pe zi s-o pârjolească

bun, asta-i vara, însă-n iarnă ?
cred că nu doarme în zăpadă
căci ar topi-o, iară zarvă
de s-ar isca ar fi prea gravă

sau doarme-n mare presupun,
ori pe vre-o stâncă părăsită.
dar nu se poate, nu-i nebun !
de valuri n-aţipeşti o clipă.

şi atunci cum ? când se-odihneşte ?
sau unde doarme dragul soare ?
căci ziua ştim că străluceşte
iar seara iar coboară-n zare…

Aceste minunatii de poezii si altele la fel,pot fi gasite pe http://www.poeziipentrucopii.info/
Multumesc pentru ideea minunata de a le impartasi.

ELIXIRUL LUI MOS CRACIUN

2007-12-25T23:17:00.000-08:00

VORBA BUNA NE ADUNA

2007-06-28T13:03:00.000-07:00

Cine nu a trecut prin bucurie atunci cand a gasit o farama din copilaria lui printre cartile de anticariat? Si chiar daca nu sunt carti pe care le-am atins in copilarie, ele par a avea acelasi suflu, daca sunt editate in acea perioada. Simplitatea si inocenta cuvintelor pentru copii se asezau direct pe suflet.

Va voi prezenta in continuare pasaje din cartile descoperite sau regasite si sper din inima ca si copiii de astazi sa simta bucuria pe care eu o incerc si astazi in citirea lor.

CAND PE COPIL IL DOARE UN DEGET…
Stan cade jos din copac si se alege cu un deget stalcit. Ar putea sa se ridice ca si cum nu i s-a intamplat nimic, dar mai tarziu: mamica si bunelul i-au vazut isprava si alearga intr-un suflet spre el.
Stan chibzuieste fulgerator: daca o sa spuna ca nu-l doare nimic, numaidecat o sa incaseze vreo cateva fierbinti. Dar daca o sa spuna ca-l doare, mamica o sa-l jeleasca si el o sa scape ieftin.
Baiatul prinde pe loc a se vaicari.
Mamica se apleaca asupra lui:
- Ce-ai patit,puiul mamei, ce-ai patit? Unde te doare? Ia sa-ti vad mainile, picioarele…
Stanica geme si ii arata degetul care nici nu se inrosise macar.
Mamica se lasa jos pe iarba:
- Of, Doamne, ca era sa mi se rupa inima…
Peste o clipa insa isi revine, sare in picioare, il smuceste pe Stanica de jos si incepe a-i scutura indesat pantalonasii. Ca sa stie el alta data cum sa se catere in copaci.
Mamica se duce. Stanica ramane cu bunelul. Tac amandoi, apoi se pornesc si ei din urma.
- Bunele, da de ce zicea mama ca era sa i se rupa inima? Ca doar nu ea a cazut din copac…
- Asa-i,nepoate, de cand lumea, zice bunelul.
Caci, CAND PE COPIL IL DOARE UN DEGET, PE MAMA O DOARE INIMA

CEL ISTET…
Stan vrea sa-l incerce pe Danut:
- Ia sa-mi spui, Danut, cat o sa ai de tot daca iti dau: doua prasade, o gutuie…
- Trei, raspunde Danut.
- Stai, nu ma intrerupe. Asculta pana la capat: iti dau doua prasade, o gutuie, trei mere si …zece nuci. Cat o sa ai de tot?
Danut tot indoaie cate un deget, misca din buze, dar vazand ca nu-i iese nimic, da din mana hotarat si zice:
-O sa am doua buzunare pline! Hai si mi le-i da!
CUM INTREBI, ASA TI SE RASPUNDE
sau
CEL ISTET DIN FIRE GASESTE ORICAND IESIRE.

CAND DOI SE CEARTA…
Stanica sade bosumflat intr-un capat al cerdacului, iar Danut – in celalalt capat. N-au putut imparti ceva. Buzdugan sta lungit la mijloc cu botul pe labe, isi tese urechile si tot trage cu coada ochiului, cand la unul, cand la altul.
- Tot mai mult tine el la mine, rupe tacerea Danut si scoate o patratica de zahar. Ia sa vezi acusi: Buzdugan, vino-ncoa!
Catelandrul nu se mai astepta rugat a doua oara.
-He-he, la zahar cine nu ti-a veni…Da eu daca-l chem, si la o coaja de paine vine, zice Stanica si scoate un pesmete.
Din doua sarituri Buzdugan a si fost langa Stanica.
Apoi Danut mai scoate o patratica de zahar, iar Stan – o bucatica de covrig.
Buzdugan alearga voios de la unul la altul si habar nu are ca joaca asta a baietilor se cheama cearta.
CAND DOI SE CEARTA AL TREILEA CASTIGA.

MENAJERIA
Intr-o zi, la merginea orasului nostru, s-au oprit multe fiare si pasari salbatice. Au venit si ele sa vada cum e lumea pe la noi. Dar fiindca nu cunosteau bine regulile de circulatie, li s-a spus sa sada cuminti la menajeria lor, ca oamenii au sa vina la ele.

LEUL
Un leu cu chica lunga statea teapan ca o statuie si privea undeva peste capetele noastre.Cand ne-am apropiat de cusca lui, el, fara sa se uite la noi, a strigat ceva intr-o limba necunoscuta si a pocnit din coada ca dintr-un bici ciobanesc. Ne-a dat de inteles, chipurile, ca acum e ocupat si nu poate sa ne acorde atentie. Peste o clipa insa am vazut ca nici nu avea cum sa ne ia un seama – spre cusca venea ingrijitorul care aducea intr-o furca o halca zdravana de carne.

ELEFANTUL
Elefantul se uita la noi cu ochi blanzi ca ai bunelului si dadea din cap,parca ne raspundea la binete. Din cand in cand, tot ridica un picior ca un ciocan pneumatic si batatorea pamantul in jurul lui – se temea sa nu se afunde de mare ce era. Apoi, obosit, isi stergea fata cu urechile, caci nu avea buzunar pentru batista. I-am intins o bomboana, elefantul a luat-o cu trompa si a dat multumit din cap.

HIPOPOTAMUL
Hipopotamul era si el ocupat peste masura: statea tolanit cu gura cascata cat un caus de excavator si muncea din rasputeri. Se caznea sa prinda toti morcovii, pe care abia reusea sa i-i arunce un om cu lopata.

GIRAFA
Girafa se facea ca nici nu ne vede. Sau ca ne socotea prea marunti. Sau ca-i venea greu sa-si indoaie gatul. Mult mai la indemana ii era sa se uite toata vremea la macaraua de peste gard. Cine stie ce s-o fi gandit ea in capusorul ei cel mic: „Uite asta mai zic si eu, mi-ar fi o pereche potrivita”.Imi inchipui ce ochi ar face girafa daca ar baga de seama ca acolo sus in cabina tot un alde noi sade si roteste cum ii vine lui gatul macaralei.

CANGURII
Canguroaica avea un pui atat de mititel, incat nici in brate nu prea avea ce tine. De atata si-a prins poalele sortului in brau, facandu-si un fel de geanta. Cangurasul incapea mult mai bine in geanta aceea. Dar cum m-a zarit , s-a coborat iute si a sarit de vreo cateva ori in jurul mamicai sale. Mi-a aratat, pesemne, ca si el poate merge pe jos,daca vrea. Cand a dat sa urce inapoi in geanta, canguroaica l-a impins usurel la o parte si ne-a privit mandra : „ Ca sa vezi, nici nu am stiut ca am baiat mare de acum.”

STRUTII
Intr-o voliera larga erau numai doi struti ce-si tot masurau locuinta cu pasii. Din cand in cand se opreau sa-si impartaseasca impresiile.
- Nu-i ca in Africa, zicea Strutul. Nici nu ai unde alerga, nici nu ai unde-ti ascunde capul in nisip…
- Ba-i tare bine si aici, ii raspundea Struta, ciugulind poama de pe gardul volierei. Avem ograda noastra, cu viisoara, cu iarba verde. Unde-ti mai trebuie sa alergi si de cine sa te ascunzi in nisip?!
- Si totusi, in Africa e mai bine, ofta Strutul. Ca-i acasa.
Si iar se pornea voliera.

URSULETUL
Un ursulet cu unghiile netaiate manca morcovi nespalati si mormaia de placere. Mamica-sa, ursoaica, era chiar langa dansul, dar nu-i zicea nimic. Se vede ca asa-s deprinsi ei sa manance prin partile lor.

MAIMUTA
Maimuta manca samanta si scuipa cojile jos. O invatase un vlajgan care i-o daduse. Acum, acesta statea in fata ei si radea de dansa. Maimuta, pricepand se vede ca nu-i frumos ceea ce face, i-a aruncat inapoi samanta si i-a intors spatele. Asta mai zic si eu maimuta…

ZEBRA
Zebra statea cu spatele la magarus. Era suparata foc pe dansul. Caci oricat i-ar spune ca ea a venit incoace cu vaporul si de-atata are flanelă de marinar, magarusul flutura din cap si tine una si buna:
- Nu cred. Inadins ti-au facut dungi ca sa te poata deosebi de mine.
Ei, n-o face el pe …magarusul?!

CAPRIOARA SI RINOCERUL
Caprioara se uita in jur cu ochi plini de uimire. Parea sa fi venit incoace nu demult. O fi fiind de prin codrii nostri si nu se dumireste inca unde a nimerit. Pe aproape parca nici nu-i zare de padure, iar animale- cate vrei. Si toate-s, nu stiu cum, ciudate in felul lor. Uite, bunaoara, chiar in cusca de alaturi sta o uratenie de care n-a vazut biata caprioara de cand a venit pe lume. Nici tu porc, nici tu cal…Ai zice ca e bou, dar coarnele i-s pe nas. Cine stie, poate ca asta e o moda noua adusa de pe undeva…
Rinocerul insa, caci despre el este vorba, isi cauta linistit de ale lui. Ca i-au crescut coarnele pe nas? Mare lucru! Inseamna ca acolo li-i locul. Si nu se mai uita el la nicio moda, la nimic.

LUPUL
Lupul cel fioros din povestile bunicii parea acum tare amarat si pipernicit. Cred si eu ca nu se prea simtea in apele lui in vecinatatea leului si elefantului. Cu totul alta treaba ar fi fost, sa zicem, daca s-ar fi ratacit si vreo oita pe aici. Macar aceea, zarindu-i coltii, l-ar fi recunoscut poate de…lup.

CASTORII SI BROASCA TESTOASA
Castorii si broasca testoasa se scaldau in acelasi bazin.
- Ia uitati-va la broasca, a venit cu tot cu casa. Da noi, ah, ce lucru de casuta am lasat acolo pe malul lacului…zise unul plangaret.
- Nu tanji, il ogoi altul. Suntem multi si daca ne apucam, facem si aici o casa.
Acum casa era gata. Castorii truditi stateau intinsi pe mal si se bronzau la soare.
Broasca testoasa se tot invartea pe loc – s-ar fi bronzat si ea, dar cum sa-si lepede casa din spinare?!

(Aurel Scobiala, VORBA BUNA NE ADUNA, Hyperion,1992)

IEPURASUL CEL HAIOS

2007-06-28T10:25:00.000-07:00

Iepurasul cel Haios caruia ii place mierea

poveste europeana

Traia odata in padure Iepurasul cel Haios, care isi petrecea toata ziua in cautarea mierii. Bineinteles ca ii placeau morcovii si spanacul, dar mierea era favorita lui!
Cateodata avea noroc sa gaseasca usor miere in scorbura vreunui copac batran. Dar, de cele mai multe ori, trebuia sa gaseasca diverse metode sa patrunda in vizuina Doamnei Urs, unde putea sa manance pe saturate miere din borcanul acesteia.
La un moment dat insa Doamna Urs a observat ca borcanul ei cu miere se tot goleste. "Cineva imi mananca mierea, si am sa-l prind," si-a spus ea.
Doamna Urs a intins o capcana. A pus borcanul de miere pe raftul cel mai de sus al dulapului, dar pe marginea lui, astfel incat acesta sa cada cand va fi atins.
Ziua urmatoare, cand Doamna Urs a plecat la vanatoare, Iepurasul cel Haios a patruns in vizuina ei. A vazut borcanul de miere sus pe raft si s-a urcat sa-l ia. Dar cand l-a atins, borcanul a cazut, Iepurasul cel Haios a cazut si mierea s-a intins toata peste Iepurasul cei Haios!
Vai de mine! Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa se miste, dar mierea era asa de groasa incat el se lipea de orice atingea.
Cand Doamna Urs s-a intors acasa, Iepurasul cei Haios era lipit de podea. "E, si acum sa vedem ce am prins," si-a zis razand Doamna Urs. "Se pare ca voi avea ciorba de iepure in seara asta la masa."
Doamna Urs a umplut cu apa o oala mare neagra si a pus-o pe camin. A aprins apoi focul in camin, sub oala, si a iesit afara sa adune cateva ridichii si cartofi pentru ciorba.
Iepurasul cel Haios a incercat si a incercat sa fuga, dar se lipea tot mai rau. "Oh, daca as putea sa scap de aici, niciodata nu as mai incerca sa fur miere!" si-a spus el plangand.
Pe masura ce focul aprins sub oala devenea din ce in ce mai puternic, mierea din jurul Iepurasului cel Haios devenea tot mai subtire. A inceput sa se scurga pe langa urechi, de peste tot, in jos spre labute.
Curand Iepurasul cel Haios a fost in stare sa-si miste un picior, apoi pe celalalt. Cu o miscare din coada Iepurasul cel Haios a sarit afara din vizuina Doamne Urs si a pornit-o repede spre padure.
Din acea zi, Iepurasul cel Haios nu a mai mancat niciodata miere. S-a multumit cu morcovi, spanac si salata ca si restul iepurasilor.