"Dupa cum se spune: "Toate cele bune!" sau "Sa va fie de bine!" sau "Cine stie!'" tot astfel se spunea în toate împrejurarile posibile: "Du-te la Momo!" De ce oare? Poate ca Momo era nemaipomenit de desteapta încît era în stare sa dea fiecaruia un sfat mintos? Gasea ea întotdeauna cuvintele potrivite daca cineva avea nevoie de mîngîiere? Avea putinta sa formuleze cîte a judecata dreapta si înteleapta? Nu, la toate acestea Momo se pricepea tot atît de putin ca si oricare alt copil. Poate ca Momo se pricepea la ceva ce le dadea oamenilor o buna dispozitie? stia de pilda sa cînte cu un glas deosebit de frumos? Sau stia sa cînte din vreun instrument? Sau ― avînd în vedere ca locuia într-un soi de circ ― stia chiar sa danseze sau sa prezinte exercitii acrobatice? Nu, nu era vorba despre asa ceva. Poate ca stia sa faca farmece? Cunostea vreo formula magica prin care dispareau toate grijile si necazurile? Se pricepea sa ghiceasca în palma sau sa prezica în vreun fel viitorul? Nu, nimic din toate acestea.
Ceea ce stia sa faca micuta Momo ca nimeni altul era: sa asculte. Poate ca unii cititori vor spune ca











Mingea: - Boing, boing, BOING!
A fost odata o floare mergatoare. 

Bogdan, 5 ani:











