(Mara Ghencea, 9 ani)
« …din apa limpede a început să se audă un zgomot ciudat. Pe măsură ce timpul trecea, zgomotul creştea, devenind asemenea unui vuiet puternic. Ingrozit, pictorul îşi luă şevaletul şi se ascunse după un copac uriaş. Văzu cum din râu apare un peşte zburător. Acesta, cum atinse iarba, se transformă într-o zână minunată îmbrăcată din cap până-n picioare cu o mantie aurie. De sub mantie se zărea o coadă de peşte. Zâna găsi o foaie rătăcită din şevaletul pictorului, îşi înmuie coada în apă şi pictă exact ceea ce îşi dorea pictorul nostru.
Mut de uimire, acesta ieşi din ascunzătoarea sa şi o prinse pe talentata zână, mulţumindu-i cu recunoştinţă.
Zâna se bucură nespus că l-a ajutat pe pictor, căci, cu cât ajuta mai mulţi oameni, cu atât putea să scape de coada de peşte. Curând coada se desprinse şi zâna deveni o fată ca toate fetele, bună, harnică şi frumoasă, devenind apoi şi soţia pictorului.
Aşa, pictorul nostru deveni un renumit artist al culorilor şi un preafericit soţ. »
(Matei Bolohan, 11 ani)
« …a început să picteze. La un moment dat, el a văzut un greier. I se părea tare frumos, aşa că, după ce a terminat prima pictură, l-a pictat şi pe greiere. Apoi a văzut şi mai multe animale ale naturii. După ce a terminat toate picturile, a mers acasă şi a făcut un magazin de tablouri. »
(Irina Meleşteu, 7 ani)
« …a început să picteze râul, soarele şi norii, dar tot ce picta prindea viaţă. Soarele vorbea, râul curgea, iar norii se mişcau. A făcut tablouri pentru regi şi regine, iar tablourile lui au fost cele mai frumoase. De atunci a fost cunoscut ca cel mai bun pictor. »
(Andreea Burlacu, 10 ani) 
« …s-a uitat în jurul său. Acel râu nu era bun. Era prea plin. Se duce pictorul la alt râu. Nici acela nu era bun. Ave ape mal prea multă iarbă. Se duce pictorul şi la alte râuri : TOATE PROASTE. Aşa că se gândeşte : « O să-mi fac un râu în propria-mi curte. » Sapă pictorul o groapă,, o umple cu apă, plantează iarba pe lângă ea şi o floare de păpădie. Apoi pictează acest peisaj.
« Acum am cel mai frumos peisaj din lume. » »
(Mara Coteaţă, 10 ani)
« …a fixat şevaletul cu multă atenţie. Când a vrut să înceapă tabloul, el a auzit un glas :
- Pictează-mă doar pe mine ! Nu sunt eu cel mai frumos din lume ? spuse soarele, Căldura mea încălzeşte toată planeta.
Când să termine soarele de vorbit, s-a auzit alt glas:
- Pictează-mă pe mine! spuse o păpădie. Sunt o frumuseţe de floare.
- Pictează-mă pe mine! spuse un nor. Sunt ca un rotocol de fum din pipa ta.
- Ba pe mine ! spuse un peştişor. Iţi voi îndeplini trei dorinţe.
- Pictează-mă pe mine !zise râul. Susurul apei mele este ca o melodie, iar tripul meu se unduieşte ca un şarpe.
Pictorul a ascultat cu atenţie.Păpădia, soarele, peştele şi râul au început să se certe. Norul a stat liniştit, iar apoi a spus :
- Staţi ! Să hotărască pictorul.
- Of ! Vă voi picta pe toate. Aşa nu se va certa nimeni, iar tabloul meu va fi şi mai frumos. Cel mai frumos peisaj din lume !
Pictorul a început să picteze.Si acum pictura lui stă într-un muzeu, privit de ochii a mii de oameni. »
(Sorina Stoian, 10 ani)« …şi-a fixat şevaletul, iar după aceea a început să picteze.
Un peştisor i-a zis :
-Pictorule,vrei să mă pictezi pe mine ?
Pictorul nici nu a spus bine că vrea să picteze peştişorul, că imediat soarele a spus :
- Pictează-mă pe mine, pictorule!
- Nu ştiu ce să spun!
Cerul a întrebat şi el:
- Vrei să mă pictezi pe mine?
- Nu ! Stiţi ce o să fac ? O să vă pictez pe toţi ! Pe tine,peştişorule, o să te pun într-un râu, iar pe tine,soare, o să te pun lângă cer.
Tabloul pictorului este şi azi în muzeu. »
(Ioana Macaşoi, 11 ani)
